duminică, 31 decembrie 2017

Multumesc, 2017! Looking forward to 2018!



Iata-ma ajunsa la inca un final de an plin de  bucurii, provocari, proiecte incepute, impliniri si lectii invatate. In seria celor de pana acum, evident: #reinventyourfuture :)

Anul meu arata in, imagini si cuvinte, cam asa:

*implicare civica - in contextul emiterii / abrogarii / reinventarii OUG13, in 2017 am inteles (inca o data) ca viitorul nostru depinde de gradul de implicare al fiecaruia dintre noi. Majoritatea isi doreste "sa vina cineva" sa schimbe lucrurile pentru noi, desi, acel "cineva" exista si se numeste "eu", "tu", "el", "ea" etc . E important sa ne spunem punctul de vedere atunci cand avem ocazia si de fiecare data cand consideram ca e cazul: in primul rand, la vot. In al doilea rand, atunci cand vrem conditii mai bune de viata: de la cei carora le-am dat votul nostru, sa le trimitem / cerem proiecte, sa ne implicam in realizarea lor. Stand cateva zile la lucru in Piata Victoriei, in gerul din februarie, am realizat ca viitorul poate sa fie misto, cel putin, asa aratau cele cateva sute de mii de luminite la unison. E ceva ce trebuie sa ducem mai departe.

*miscare, sport - (proaspata) triatlonista din mine si-a mai depasit o borna, acum putand spune despre mine ca sunt Iron(wo)Man. A fost greu, cu multe momente in care am zis ca voi renunta, pe principiul "ce rost mai are", in special la bicicleta (:D) dar faptul ca nu am renuntat mi-a intarit caracterul. Spre final de an, am devenit super constienta de cat bine mi-a facut miscarea. Vasile Osean, medicul meu sportiv care mi-a analizat analizele anuale a constatat ca "sportul mi-a salvat viata" la propriu nu doar la figurat. Avand probleme cu tiroida prin 2008 - 2010, markerii periculosi care au ramas inca la valori ridicate de atunci au scazut de la un an la altul, in ultimul an scaderea fiind la jumatate. Despre toate celelalte precum vitalitate, tonus, energie, nu cred ca mai are rost sa le mentionez ca toata lumea le stie probabil. In plus, imi place sa mananc iar faptul ca fac sport zilnic, de ce sa nu recunosc, ma ajuta sa raman in limite de greutate normala. Cu alergare, inot si bicicleta, am diversificat modalitatile de a face sport, de a iesi cu prietenii pe la concursuri, de a imbina sport, placere si utilitate n fiecare locatie in care am ajuns. Sportul a devenit a doua natura si imi place sa cred ca nu ma voi opri vreodata.

*sanatate - am trecut separat capitolul pentru ca aici as include toate celelalte in afara de sport. In primul rand, analizele anuale. Profit de faptul ca jobul in corporatie imi asigura un abonament la un lant de clinici private si merg in fiecare inceput de an la analize generale. Ma asigur ca e totul in regula, asa cum e normal pentru fiecare dintre noi. In al doilea rand, relaxare de fiecare data cand corpul o cere, prin masaje sportive (total diferite de cele in care esti mangaiat, pe muzica lenta, credeti-ma). Cele 8 ore de stat pe scaun, pentru majoritatea dintre noi, ne vor aduce in schimb la dureri de spate (printre altele si atrofierea muschilor) care ne vor omori pe la 50-60 incolo. Este important sa constientizam asta si sa ne aducem aminte de intinderea muschilor si aducerea lor la pozitiile normale.

Apoi, urmatorul aspect la capitolul sanatate, somnul, una dintre cele mai importante activitati si, totodata, cea mai subapreciata de catre majoritatea. Somnul nu este ceea ce ramane de facut dupa ce ne terminam treaba, ci "activitatea" pe care ar trebui sa o punem in agenda, cu reminder daca se poate, in intervalul 22.00 - 05.00/06.00. Poate parea paradoxal cand zic "activitate" deoarece corpul nu se misca, in schimb, creierul da. In timp ce toate celelalte organe fac shut down, creierul isi incepe activitatea intensa de curatare a reziduurilor de peste zi, intr-un mecanism pe care nu-l credeam posibil. In plus, melatonina, este unul dintre cei mai puternici antioxidanti din corp, asa ca va las pe voi sa descoperiti cand e secretata de organism, cum poate actiona cel mai bine si care sunt efectele amanarii somnului catre 23.00 - 24.00 - 01.00 si mai incolo. Este un subiect extraordinar, poate o sa-l descoperim impreuna cu o alta ocazie.

Mancarea, lectia patru din capitolul sanatate, in acelasi ritmuri ca anii precedenti plus o schimbare. Ritmurile cunoscute, cat mai multe legume, fructe, salate, seminte & nuci. In functie de antrenamente si competitii, alternam carbohidratii si proteinele dupa necesitati. Schimbarea? Anul asta, dupa 6 ani fara carne, am reintrodus-o in alimentatie, pentru a vedea daca exista o diferenta fata de precedentii. Sunt tare curioasa cum vor iesi urmatoarele analize si scanare de antioxidanti din corp. In rest, toate celelalte au ramas neschimbate iar salatele pe care le fac (atat la birou cat si acasa) sunt "moment publicitar" b e s t i a l e, dupa vorbele cunoscatorilor 🙊

*Educatie - Exista o vorba, ce nu folosesti, nu stagneaza ci involueaza si la fel se intampla si cu mintea noastra. Cea mai mare investitie am facut-o in carti, cursuri, seminarii si sute de articole online, de departe cel mai interesant an din acest punct de vedere. Domeniile de interes au fost diverse: dezvoltare personala si profesionala, relatii intime & sociale, comunicare, educatie financiara & investitii,  printre care amintesc:
# continuarea cursurilor cu Adrian Nuta (TIF - thinking is fun, Uphill - dezvoltarea atentiei), o persoana extraordinara si un profesor la care mergi de placere, sistemul de invatamant a pierdut un activ inestimabil odata cu demisia din sistem. Din cate am citit intamplator online, la cursurile sale era intotdeauna full, nu doar de studentii din serie dar si de prieteni ai acestora, persoane care nu erau din aceeasi universitate :)
# finalizare modul DC1 (Diamond Cutter) cu Livia Soare si Octavian Baban
# 6 cursuri de finante personale si investitii cu BCR, Gina Calagiu, Florin Pasat, Liviu Pasat, Valentin Nedelcu si Lorand Szasz.
# psihologie practica cu Pera Novacovici
# wellbeing cu Anne Plesuvescu
# dezvoltarea feminitatii si sexualitatii cu Liana Buzea
# performance potential cu Matthew Hussey & Mark Manson
# cursuri de limbi straine online cu Babbel si Duolingo
# sute de articole & carti & filmulete despre anatomia organismului uman, practici de relaxare (meditatie, yoga), psihologie aplicata, neurostiinte

*Profesie - odata cu preocuparea mea pentru administrarea bugetului personal, am descoperit un nou rol care mi s-a potrivit manusa si anume acela de Profesor de educatie financiara in proiectul "Scoala de bani" din BCR. Ca multe alte puncte de interes, a inceput ca o metoda de a-mi rezolva o problema personala, apoi s-a transformat pe zi ce trece, trecand in zona de curiozitate si placere. Am ajuns astfel sa vorbesc oamenilor despre administrarea banilor proprii, atat in categoria elevi/studenti cat si adultilor, de la asociatii cu mame singure si copii pana la companii IT, pharma, banking, institutii de stat etc. Si aceasta transformare m-a dus in locuri cu oameni duferiti, am creat conexiuni noi, am invatat lucruri extraordinare, am ajuns pana la Viena pentru un schimba de experiente cu omologii nostri din Erste. Poate, cea mai mare surpriza, exact pe 28 dec, aceasta noua pasiune mi-a adus si un parteneriat cu BiziLiveTV, unde, voi modera emisiuni legate de, evident, educatie financiara :)

*Parteneriat - toate aceste cautari si transformari din ultimii patru ani de reinventare si, mai ales din 2017, m-au facut un om mai intelept, mai lucid, mai rabdator, mai intelegator, atat cu propria persoana cat si cu ceilalti. Am reusit sa fac pace cu mine si trecutul meu, am reusit sa inteleg ce nu pot schimba si sa accept asta, ce pot schimba si sa lucrez la ele. Intr-un context atat de favorabil si dupa multi ani in care am lasat acest aspect undeva in plan tertiar sau chiar mai jos, s-a nascut genul de parteneriat pe care il imaginam de multa vreme iar acum, pot spune ca el s-a implinit, asadar, nu mai sunt singura in drumul meu ci am langa mine o persoana puternica si un sprijin extraordinar, alaturi de care imi doresc sa descopar perioada urmatoare. Avem resurse incredibile in noi, de a munci si reusi in multe, dar frumusetea unui drum in doi, este intotdeauna mai presus decat calea unui razboinic singur in lupta sa 😍

E bine sa revizuim ziua, saptamana, luna sau anul care tocmai se inchid, pentru a sti ce lasam in urma, ce perpetuam si catre ce ne indreptam. A devenit si asta un obicei #dupa2013 sau momentul care imparte viata mea de dinainte si dupa :) Multumesc anului 2017 pentru tot ce mi-a adus in cale, bune si provocatoare si privesc cu incredere in viitor, mai exact la versiunea mea de dec 2018 pentru a vedea cine voi fi atunci.

Adriana, cea recunoscatoare! 😇




vineri, 1 decembrie 2017

Ce imi doresc eu, de ziua nationala


Fara televizor in preajma de ceva ani de zile, nu mai stiu cum isi petrec conationalii mei aceasta zi. Am o vaga banuiala ca, majoritatea dintre ei, tot in parade militare si celebrele targuri cu sarmalute sau fasole cu carnati. Nu ca as avea ceva impotriva lor, ma gandesc ca parca nu doar despre asta e vorba. Singurele emisiuni pe care imi facea placere sa le urmaresc pe vremea TV-ului erau cele in care se reliefau diversi romani care au reusit sa se remarce prin efort sustinut si perseverenta, reusind sa se transforme atat pe ei cat si mediul in care activau.

Cumva, acele performante individuale m-au urmarit de-a lungul timpului si m-au facut sa imi doresc ca, la un moment dat, sa am ce asterne pe tapet si eu, sa fac si eu in jurul meu o lume mai buna. Vestea buna e ca am inceput, odata cu alergarea. Vestea provocatoare e ca drumul asta nu se opreste vreodata si cat voi trai, voi cauta sa fac asta cu toata forta, determinarea si patima de care voi fi in stare.

Ca tot e sarbatoare, m-am gandit sa astern pe aceste file virtuale ce as dori eu romanilor de ziua noastra, un "la multi ani" la care ajungem prin:

SANATATE. Educatie in sanatate. Una dintre cele mai uzitate urari din zilele noastre. Dar oare, cati luam in serios ceea ce transmitem?! Asadar, doresc romanilor sa acorde o atentie deosebita propriului organism, sa mearga anual la analize, pentru verificarea celor mai importanti indicatori si bunei functionari a organismului.

La mine, acest capitol e programat in fiecare ianuarie si ca procesul sa mearga cat mai lin, imi fac programari cu 1-3 luni inainte, in functie de cat de accesibil e programul medicilor. In felul acesta, stiu daca comportamentul din anul precedent a fost ok sau nu, in cea din urma situatie putand actiona din timp. Ca urmare a unor analize periodice de verificare, mi-am diagnosticat la timp o boala autoimuna (tiroidita, in 2008) de care am reusit sa ma vindec in 2 ani de tratament. Si multe altele identificate in faze incipiente si rezolvate rapid.

Lucrand in grupul BCR, printre beneficii exista si o asigurare medicala inclusa, ceea ce face ca majoritatea analizelor uzuale sa fie acoperite, insa, mai exista si varianta (tot gratuita) obtinerii de trimiteri de la medicul de familie si programari in spital, chiar daca, sistemul public pare de evitat in ultima perioada. Cred ca sunt exceptii si exceptii si as prefera, totusi, intre a pierde cateva zile pe investigatii si a pierde zile pe internari sau interventii, as alege primul caz. De asemenea, clinicile private ofera si varianta unor abonamente pentru grupuri mai mici de oameni, situatie in care puteti cere o oferta in numele unui grup format din intreaga familie & prieteni, astfel incat costul anual sa fie unul accesibil.

De analizat, eu o fac integral, cu analize sange, EKG inima, plamani, abdomen superior si inferior, tiroida, gineco, stomato, control ochi, RMN genunghi, coate si orice mai da semne de oboseala ca urmare a efortului depus in antrenamente etc

MISCARE. Evident, intra tot in sanatate dar parca i-as acorda o atentie speciala, ca prea e importanta. Nu subestimati puterea celor 30 min miscare in fiecare zi, vorba promo-ului de la TV. Aici, intra orice forma de sport agreati si va face placere ori simplul mers pe jos activ. Diferenta fata de plimbare fiind posibilitatea de a transpira in timpul mersului, deci, o doza suplimentara de efort. Miscarea ajuta la oxigenarea creierului, ajuta inima si circulatia sangelui si este sportul care pune in functiune cele mai multe grupe de muschi din cele 650 pe care le avem in total in corp. Credeti-ma, in fiecare saptamana am doua sesiuni de exercitii stabilitate corp si de fiecare data plecam de acolo cu febra in muschi. semn ca sunt atatia muschi neutilizati in organism si, cum toate au un rost, neutilizarea lor atrage dupa sine dureri si, mai tarziu, boli. Pe care, majoritatea incep sa le experimenteze cu inaintarea in varsta.

In plus, petrecem ore in sir sezand (la un birou, in mijloace de transport in comun, pe canapea etc) fapt care scurteaza muschii spatelui si ne creeaza contracturi si apoi dureri lombare (intrebati pe cei care lucreaza ca soferi). 30 min de mers activ + 30 min stretching / pilates / yoga sau orice forma de alungire / revenire a muschilor, va va ajuta sa capatati energie iar de aici, posibilitatile sunt nelimitate.

BANI. Educatie financiara. Daca suntem sanatosi si avem si energie, deja lucrurile sunt pe un fagas foarte bun. Sa recunoastem, totusi, avem nevoie sa ne implinim cele 6 nevoi principale: de la siguranta si pana la varietate, importanta, conexiune, crestere si contributie. Pentru absolut toate, avem nevoie de bani. Cand avem doar pentru nevoile de baza, cum sa-ti mai stea gandul la conexiune ori crestere?! Romania e pe locul 122 din 144 in ceea ce priveste notiunile de educatie financiara iar asta se vede in orice facem. Lipsa banilor este una din principalele motive de cearta in familiile din Romania si asta pentru ca nu avem o cultura a lor. Cum ii castigam, cum ii gestionam, cum ii planificam pentru cheltuieli viitoare. Recomand cartile, articolele si oamenii care va pot ajuta cu sfaturi / idei despre cum sa cresteti averea personala. Cautati un mentor si oferiti-va sprijinul in a oferi ceva la schimb (munca voluntara, sprijin cu alte servicii) daca nu va permiteti un mentorat. Va merita investitia, credeti-ma.

Vreti sa incepeti de undeva, BCR are un program gratuit de educatie financiara, tot ce trebuie sa faceti este sa va adresati unei unitati din orasul vostru pentru a va inscrie. Este initiativa de responsabilitate sociala, asadar, e o oferta fara stelute si fara vanzare de produse. Nu e nimeni platit in plus ca ofera acest seminar. Just try it :)

CARTI.  Cred ca cei mai multi bani i-am dat (si) anul acesta pe carti si cursuri de dezvoltare. Intotdeauna, investitia in educatie este cea mai buna investitie. Cateva site-uri pe internet pozitioneaza Romania pe ultimul loc in Europa la numarul de carti citite intr-un an, printre ultimile tari, la nivel mondial.

De ce sa citim?! Pentru ca ne dezvolta curiozitatea, pentru ca ne ajuta sinapsele, pentru ca ne dezvolta cultura generala, respectiv, vocabularul. Atunci cand avem un vocabular bogat, vom fi in stare sa comunicam mai usor cu ceilalti (familie, prieteni, colegi, angajati, superiori, recrutori etc). Lucrez in service clienti si discut cu sute de oameni intr-o luna. Este incredibil cati oameni nu reusesc sa transmita ceea ce doresc de fapt, cati oameni au o reala problema atunci cand trebuie sa-si ceara drepturile ori sa-si onoreze obligatiile... Putem citi despre organismul propriu, alte lumi, dezvoltare personala, putem invata limbi straine, putem initia sau creste afaceri. Avem acces la o lume intreaga si, intotdeauna, informatia e putere.

IMPLICARE. Nu, in ultimul rand, de ziua nationala, imi doresc romani mai implicati in tot ceea ce-i inconjoara. Fie ca vorbim de propria familie, de scara blocului, de ceilalti din trafic, de restul celor din mijlocul de transport in comun, de sarcinile de serviciu, de cei fara adapost, de animale, de natura etc. Mai multa prezenta si mai putina superficialitate, mai multa empatie si mai putina indiferenta, mai multa cunoastere si mai putina ignoranta. Evident, mai mult zambet si mai putina incrancenare!

Suntem o mana de oameni, avem o tara frumoasa, putem sa continuam la fel ca in ultimii 27 ani sau putem face o resetare, pentru binele nostru, al tuturor. Voi alegeti!

La multi ani, romani, oriunde v-ati afla!

Adriana,
cea naiv de increzatoare in posibilitatile nebanuite ale puterii umane





miercuri, 27 septembrie 2017

Eu vara nu dorm...


...Si nici in restul anotimpurilor. Dar, ca niciodata, vara asta a tinut cinci luni la mine, incepand cu 22/23 aprilie si terminand cu weekendul recent incheiat (22/23 septembrie). Abia asteptam vremea calduroasa, cu atat mai mult cu cat am inceput anul intr-o vacanta in Zanzibar iar reintoarcerea la zapada si temperaturi negative nu ma ajuta la eliberarea endorfinelor :) Ai zice ca dupa lupta cu zonele antarctice m-am calit, insa, raman fidela soarelui si razelor calde care-mi mangaie pielea.

Abia acum il inteleg pe Flabio Carmona, antrenorul meu cubanez, care, odata ce temperatura scade sub 20 grade, intra in depresie :)) Cred ca am stat prea mult pe langa el, de-am ajuns sa gandim la fel.

Au fost niste luni tare active in care am continuat duo-ul munca/antrenamente in timpul saptamanii si plecari la competitii si antrenamente lungi in weekenduri. O noutate, anul asta a fost si primul cantonament din viata mea, in Thassos, cu #teamSeven, colegii mei din SevenSportClub si evident cea mai importanta cursa a anului - IronMan, despre care am am scris deja. Ma simt acum ca un copil care tocmai a mai implinit un an, chiar daca nu e inca ziua mea de nastere. Toamna se culeg roadele, asa ca iata-ma si pe mine cu un review al evenimentelor din aceasta vara (aproape mediteraneana).

APRILIE_Cu bicicleta la mare. 300km pe bicicleta in doua zile, pe distanta Bucuresti - Slobozia - Constanta. Turele astea sunt organizate de Lucian Mandruta, fost (sau actual) prezentator pe la Pro TV si Antena 1, parca in fiecare an si asta e prima din seria plimbarilor cu bicicleta in toata tara. In aceasta am fost 400 de oameni. Specificul este urmatorul: Se merge in pluton, cu rulaj cu 20-21km/h (plimbare, practic), cu pauza de hidratare la fiecare 20km. Am plecat sambata dimineata la 06.00 din parcarea Carrefour Colentina si am innoptat in Slobozia, apoi, plecat din nou duminica dimineata, la 08.00 spre Constanta. retur din Constanta cu autocare si tiruri (pentru biciclete). Iesirile sunt foarte bine organizate, cu salvare, echipa tehnica si escorta de politie si autocare in spatele plutonului pentru a prelua pe cei care au obosit si nu mai vor sa continue traseul. Pentru mine, novice pe bicicleta, tura asta m-a ajutat sa capat stabilitate, echilibru si sa adun ore de stat pe bicicleta. Bonus, oameni faini participa, am si pastrat legatura cu cativa.

Dupa cele doua zile, aveam fundul tabacit dar tin minte satisfactia de final, cand nu-mi venea sa cred ca am stat eu doua zile pe bicicleta. Eram din categoria "Damn, I am good" :) Mai mult, tin minte ca ma simteam atat de mandra de efortul meu si recunoscatoare ca am avut ocazia asta, incat, am realizat ca era o stare incompatibila cu rautatea, invidia, ura sau critica. Deci, cred eu, oamenii ar face bine sa se orienteze catre ei si daca ar realiza lucruri de care sa fie mandri, ar exista mai putina rautate in jur. Multumesc lui Catalin Mantescu ca mi-a zis de turele astea (In care el asigura partea tehnica).

MAI_CANTONAMENT Thassos. Au fost 7 zile, patru antrenori, 35 de oameni, majoritatea din club dar si cativa oameni din afara clubului, cu care ne-am si imprietenit, evident, si cu care tinem legatura mai departe. Ne-am cunoscut mai bine, ne-am povestit vietile dincolo de orele petrecute pana atunci in antrenamente, am aflat informatii tehnice despre ceea ce facem in acest triatlon pe care l-am imbratisat cu totii, am format o echipa si, ne-am antrenat, frate!

Imi aduc aminte ca am si plans, la un moment dat de stres, oboseala si frica de bicicleta :))) In acele zile, am fost Facebook-free, email-free, citit-free si socializat_cu_altcineva_decat_colegi_si_antrenori-free. Daca nu mi-am imaginat vreodata cum e viata de sportiv profesionist, ei bine, acest training a scos untul, smantana si margarina din noi, de-am ajuns sa vad cu alti ochi sportivii profesionisti. Jos palaria pentru dedicarea pe care acestia o dau sportului!
Programul nostru a fost:
07.00-08.00 stretching pe malul marii
08.00-09.00 mic dejun
09.00-12.30 antrenament 1
12.30-14.00 pranz
14.00-16.00 odihna
16.00-17.00 seminar
17.00-20.00 antrenament 2
20.00-22.00 cina si adormit pe scari, in drumul catre camera :)

Dupa primele trei zile eram terminati deja si nu ne venea sa credem in ce-am intrat. Spre final, eram deja intr-o forma mult mai buna iar asta a definitivat cumva perioada de antrenamente din perioada oct-apr, pregatindu-ne pentru sezonul competitional iun-sep. Veni-vidi-vinci si cu placere asteptam asteptam urmatorul cantonament. Same time, same place!

Ecomaraton Moeciu. Spre rusinea mea, a fost prima participare la eveniment, proba de 14km in locul unei prietene, care nu a mai putut participa din motive tehnice. Vremea foarte buna, fara ploaie, vant sau alte intemperii, alergatorii de munte si organizarea foarte buna mi-au lasat o impresie excelenta si mi-ar placea sa revin pe aceste meleaguri. Mi-am adus aminte de ce inseamna alergarea la munte. O experienta de repetat, categoric!



Simulare IRONMAN. Tot in mai, am mai avut si simularea pentru distantele pe care urma sa le realizez la concurs, in special pentru bicicleta si inot. Alergarea nu era o necunoscuta, sa ne intelegem. Si uite asa, am realizat intr-o sambata 4000m de inot iar duminica 200km bicicleta, pentru a vedea ce pot si in cat timp. Am avut si eu cateva emotii, in special la bicla (proba mea de suflet :D) dar am trecut peste si cu timpi la limita, ceea ce nu mi-a adus totusi o relaxare, neaparat.

IUNIE_Fara Asfalt. Intoarcerea la locul in care, cu doar un an in urma, luam startul la primul meu triatlon, cu o bicicleta de inchiriat, terminand ultima pe lista (si jurandu-mi ca nu mai fac asta niciodata) pentru ca m-au prins ploaia si noroaiele de nu se mai misca asta mica deloc. Ei bine, m-am intors (pentru ca-s masochista), cu o bicicleta imprumutata de la prietena mea, Marina si am repetat cursa (de la anu', stafeta, gata). M-am hotarat, nu-mi place MTB-ul (cred ca inca mi-e frica de bicicleta).

Totul bine organizat, vreme care a tinut cu noi, atmosfera misto, mai ales ca e primul triatlon al verii si toata lumea abia asteapta sa-si dezmorteasca oasele. Pentru noi, astia din Seven, a fost primul concurs in care ne-am prezentat cu aproape intreaga echipa, bine lucrata si inchegata peste an. Multi dintre colegi vin cu intreaga familie si copiii avand o cursa separata a doua zi, asadar, motiv ca toti sa faca o iesire la mare, sa petreaca timp impreuna si sa faca si sport in acelasi timp.

Urmatoarele trei iesiri au fost unele despre care am scris pe larg, asadar, vara a continuat pe ritmurile:

IUNIE"Cu bicicleta la Sinaia si retur" (sir indian, noxe, trafic blocat, urcari, coborari, drum prost, ploaie, cu toate astea, organizarea generala misto, ca si in tura la mare)

IUNIE Ocean Lava Mamaia (valuri, trafic blocat, urari de bine, cald, cald, vreau gheata, unde-i gheata, cald, cald, alergare, cum adica s-a terminat gheata?!, #incaunhalfgata, plaja, plaja, pregatire sufleteasca pentru IronMan)

IULIE IronMan (Cea mai grea cursa din viata mea. Cea mai frumoasa cursa din viata mea. Damn, I am IronMan 👧)

Cupa Hamsia 2 Mai 5000m inot. A doua revenire in apele marii noastre, dupa cursa de 1500m de anul trecut. La fel, start din Vama Veche, acolo unde acum este terasa "Acolo" (pour les connaisseurs). Bine organizata, ca de obicei, am avut si o minipluta data de organizatori legata de mijloc, ceea ce ne-a ajutat pe noi in identificarea "colegilor" dar si pe organizatori in reperarea noastra. Ca si anul trecut si acum au fost valuri, la un moment dat parca stateam pe loc, o mica eroare la una din pauzele de hidratare pe la 4000m a constat in a manca o jumatate de banana, ceea ce nu mi-a picat deloc bine. In rest, m-am limitat la apa si am ajuns in timpul limita pe malul din Micul Golf 2 Mai. Unde, am mancat pepene rosu de-am zis ca lesin. Dupa atata apa sarata inghitita, acel pepene dulce a fost mana cereasca. Surpriza a fost si clasarea mea pe podium la categoria mea de varsta, ceea ce am primit cu placere, multumesc! :D

Traversarea Tarnitei Cluj 7300m inot. Inca nu-mi vine sa cred ca am finalizat aceasta cursa! Si in timpul limita impus de organizatori, de-am zis ca fac organizatorii misto de mine cand imi spuneau ca mai am un pic si termin. Haideti dom'le ca stiu io ca a trecut timpul. Ei bine, chiar a fost o cursa finalizata in 02:59:58 din timpul limita de 3h, intr-un peisaj absolut-superb. Poate, cel mai slab punct din punct de vedere organizatoric este lipsa publicitatii. Putina lume la startul cursei si majoritatea din zonele apropiate Clujului. Specificul cursei, dupa cum ii spune si numele este traversarea lacului Tarnita, situat la vreo 40km de Cluj, inconjurat de dealuri si presarat din loc in loc cu pensiuni si case de vacanta si luminat absolut superb in ziua aceea. Din cand in cand, ma simteam ca atunci cand inotam in lacul din Austria, cu aceleasi ape calde, fara valuri si casutele de pe dealuri.

Primii 3000m au fost "de recunoastere", in stilul meu obisnuit, dupa aceea am inceput sa intind bratele mult in apa si sa simt ca ceva ma trage mult mai repede inainte, ceea ce m-a speriat la inceput. Ulterior, am inceput sa ma relaxez si sa ma simt una cu acele ape. Neoprenul a fost un sprijin psihic, ca de fiecare data iar organizarea cu nimic de reprosat. Erau barci care urmareau plutonul, asadar, iti si dadeau una-alta daca aveai nevoie. Cursa a fost intr-o duminica iar in sambata de dinainte, aceeasi oameni fac si un triatlon offroad, deci, intr-o singura plecare poti bifa ambele concursuri, individual (pentru supermeni, stim noi unul) ori in familie, grup, club de triatlon (#teamSeven, ce ziceti?!).

Sunt foarte mandra de aceasta reusita si, cumva, ma gandesc ca am ajuns aici la doar 1an jumate de la prima lectie de inot. Doamne, cate am putea face, daca numai am incepe!

AUGUST_Transbucegi pe bicicleta. August a inceput in forta iar a doua incercare de urcare a fost si cea cu noroc. Am tras de picioare pe tura asta de bicla de nu stiam de mine. Am facut multe pauze cand nu mai rezistam, am baut apa, am cunoscut doua fete simpatice cu acelasi ritm de urcare da' mi-a iesit, ce sa mai. Coborarea a fost, mai intai, in afara oricarei discutii, caci ma gandeam sa rog o masina sa ma coboare, da' noroc cu ai mei colegi din club care au mai multa minte decat mine si m-au incurajat sa-mi reviu din mofturi si sa ma urc naibii pe bicicleta. Ceea ce am si facut. Cu frane apasate, sute de "Tatal nostru" si puls la 270. La final, nu a mai avut rost sa verific timpi sau statistici de orice fel. A fost exact cum zice Flabio, "el profe": am coborat mai incet decat am urcat! Oameni nemilosi :(

Maraton de inot Belis-Cluj 10000m. Mi-a iesit doar pe jumatate deoarece nu m-am simtit bine in ziua aceea, asadar am iesit din apa dupa 5000m, fiind si singura cursa cu DNF de anul asta (si a doua din viata mea, prima fiind anul trecut, tot la inot, cand incercam sa fac prima data 5000m la Aqua Challenge). De organizare s-au ocupat aceleasi persoane ca la Traversarea Tarnitei, deci, totul a fost in regula, traseul consta din 4 bucle dus-intors de 2500m. Apele linistite, de data aceasta cu portiuni de apa calda si unele de apa rece care imi produceau fiori pe sira spinarii. Ce-i drept, la o diferenta de 6 saptamani fata de cursa de la Tarnita, toamna deja isi intra in drepturi, iar mie mi-a parut tare rau ca nu am marcat cei 10km de inot, asa cum era planificat. De departe, o cursa interesanta, despre care nu stie multa lume, asta fiind si partea mai putin placuta. Poate fi combinata cu o vizitare a Clujului si a zonelor din imprejurimi, deoarece, orasul e foarte schimbat fata de acum zece ani, cand l-am vazut eu prima data. Jos palaria pentru ce au facut in zona!

Transfier. M-am intors ca de un antrenament bun si o comparatie cu rezultatele de anul trecut. Am reusit un 3h26m fata de 3h50 anul trecut, ceea ce e clar, o imbunatatire, pe fondul unei alergari foarte slabe. Cred ca am o problema cu frigul si banuiesc ca frigul indurat pe bicicleta (proba olimpica) mi-a afectat incheieturile, altfel nu-mi explic de ce mi s-au blocat picioarele de parca eram un robotzel. Abia pe la km 6 (din 9 in total) am inceput sa-mi revin si sa simt ca alerg fara probleme, dar, na...insuficient sa mai fac vreo diferenta notabila. De altfel, Transfierul ramane o cursa foarte misto, in special proba de half, cu finish la statuie si paharele de sampanie. Am urcat pana la ultima treapta, am trait emotiile tuturor celor ajungeau acolo sfarsiti de oboseala dar hepi ca au realizat cursa. Jos palaria pentru toti cei care termina nebunia numita Transfier! Imi dadeau mie lacrimile, daramite lor. Cu o promovare belea, cred ca am putea aduce ei o gramada de straini dornici de aventura. Let's make Transfier great(er again)! 💪


TriChallenge Mamaia. O cursa nostalgica, avand in vedere ca in urma cu trei ani imi propuneam sa devin triatlonista, fiind atunci alergatoare intr-o stafeta. M-au impresionat, in special, elitele care concurasera a doua zi si, cand am vazut eu cum se misca oamenii aia de parca alergau pe arcuri, mi-am propus sa fiu si eu o triatlonista. M-am inscris la proba de sprint, intelegerea cu Flabio fiind sa incerc si cursele mai mici, pentru a vedea cum ma simt dupa atata anduranta.

Mai intai, cursa a avut o intarziere de 45 min din cauza cetii, apoi, a avut o injumatatire a distantei si o modificare a traseului, astfel incat sa nu prelungim timpul alocat blocarii circulatiei. Ceea ce a creat o imbulzeala maxima in apa, evident. Novice in ale sprintului, am facut o gramada de greseli, nestiind cum o sa ma simt am analizat dupa aceea cam cate minute am pierdut ba in tranzitie, ba in oprirea la hidratare, ba la inot pentru ca nu m-am pozitionat corect la start si apoi faceam slalom printre brasisti (cei care pornesc primii in apa ca sa inoate bras). Eu, cea care imi calculam timpii de concurs de la cateva ore in sus, in proba de sprint am ajuns sa calculez secundele. Cele pierdute! Pentru ca, la final, am fost la 15 secunde de podium la categoria mea de varsta 30-39 ani. Si sa vezi atunci pareri de rau.

Ce as face diferit acum: as lua trisuit in loc de pantaloni + bluza de cycling (am inotat cu pantaloni si bustiera iar in tranzitie mi-am pus bluza), as elimina ciorapii adaugati in picioare in tranzitie ("what was I thinking?!" moment), nu m-as mai opri sa beau apa pentru o alergare sprint de 5km (pe bune ca te deshidratai alea 20jde minute fara apa?!?!), nu as mai arunca apa pe mine (dupa ce ca aveam o bluza de bicla, am mai incarcat-o cu apa ca sa fie si mai greu de carat si respirat dupa), pozitionare la start in linia intai (ca sa depasim zona de brasisti). Sa mai adaug ce as avea de imbunatatit pe bicicleta?! (better not).

Cumva, regulamentul cursei m-a plasat pe locul al II-lea, asta deoarece primele 5 persoane in clasamentul open nu se mai premiaza si la categorii, deci, cumva, efortul meu a fost rasplatit dar nu am simtit ca merit suficient cupa aceea.

Inchid cu un clasic in viata - Flabio Carmona: "In viata nu stii niciodata cate oportunitati ai. Poti avea una sau poti avea mai multe. Daca nu te pregatesti pentru cea mai apropiata, s-ar putea sa nu mai ai alte ocazii". Mare om. Mare caracter. Sar'na, coach!

NoStress CallatisAm ajuns la concurs cu ceva dubii deoarece vremea se anunta schimbatoare, cu frig si, banuiam eu, ceva valuri, fiind influentata si de povestile din anul precedent la proba de inot. Cred ca oboseala de peste an incepe sa se simta si recunosc ca nu m-am simtit in cea mai buna forma. Tot timpul am fost cu pulsul marit si incercam sa-mi reglez respiratia. Pana la urma, vremea a fost perfecta, cu o apa mult mai calda fata de saptamana precedent la TriChallenge Mamaia si fara valuri, ceea ce ne-a oferit tuturor conditii excelente de inot. Dintre toate, proba de bicicleta ramane cea mai sensibila zona a mea iar cea de alergare avantajul in concursuri. Aici, m-am pozitionat pe locul trei la categorie de varsta. Organizarea a fost foarte buna, nu am simtit ca lipseste ceva iar locatia foarte ok. Am fost prima data in Venus, asadar, mi-a placut zona si faptul ca bicicleta nu era intr-o zona circulata de masini. Deci, no gaze de esapament ori injuraturi ca am blocat circulatia J)) Ce-i drept, sezonul estival se terminase cu o saptamana inainte, deci, in afara de participanti, nu gaseai pe altcineva in zona. Sunt aproape multumita de trecerea mea la concursuri sprint, fata de cele anduranta pe care m-am concentrat pana acum insa e mult de lucru. Am o zona de confort la bicicleta peste care trebuie sa trec neaparat. De acolo inainte, the sky is the limit.

Asa se termina vara mea, cea in care am continuat programul absolut nerezonabil de job full time si 10-12 antrenamente pe saptamana, cu minim de zile de concediu, astfel incat sa le pastrez pentru vizitat parinti, lucruri administrative si proiecte viitoare (stay tuned!). Nu e usor, nu e simplu si nu ma plang. E o investitie in mine, astfel incat sa am energie pentru orice as vrea sa intreprind.

Sa vie toamna! I am ready :)

Adriana, dupa o vara de 5 luni


Cei patru antrenori ai Seven Sport Club (Flabio, Catalin, Flori, Kivu) si
Valentin Georgescu (Presedintele clubului)





joi, 6 iulie 2017

IronMan. The story. Drumul de la alergatoare la triatlonista, in 18 luni


IronMan. The story

Austria Klagenfurt. E putin peste zece seara si alerg catre finishul concursului. Nu stiu de unde mai am forta dar mintea mea a visat la acest lucru toata ziua. Depasesc cativa competitori care au renuntat la alergare pentru mers, miscandu-si corpul mai mult din inertie. Din spate arata ca niste zombie. Lumea din jur aplauda si ne trimite felicitari. Ii vad, dar nu ii mai aud. E intuneric in parcul central, ma opresc sa intreb un voluntar pe care alee intru catre finish si mi se arata calea. In fata mea e un alt culoar intunecat, cam 100 metri la finalul caruia e o lumina puternica. Acolo, se vor termina cele 15 ore de chin si va incepe extazul. Pe sprintul de final, mi-am adus aminte de cele 18 luni de antrenamente, prima lectie de inot, cand am petrecut primele 10 minute sa invat cum se pune casca pe cap, teama de SPD-uri, primele cazaturi la bicicleta, atipitul in sala de forta de la sase dimineata, lipsitul de la munca si recuperat sambata… Toate imi trec rapid prin minte dar, ciudat, nu mai conteaza efortul, nu mai conteaza nimic. Imi aud doar respiratia si pasii. Sunt impacata cu mine. Zgomotul devine din ce in ce mai tare, lumina la fel iar eu ma opresc la 15 metri de finish, la inceputul covorului rosu. Deja MC-ul concursului imi striga numele si tara de provenienta si incurajeaza spectatorii pentru urarea finala. Acestia intra in delir, aplauda, ma apropii de ei si ne atingem palmele iar voluntarii care sunt pe covor creaza un culoar din bratele lor. Am trecut printre ei, am urcat pe podiumul de finish, in timp ce aud in toate boxele din jur, la cel mai inalt volum ever, ceea ce voi tine minte toata viata:

Adriana, YOU ARE AN IRONMAN!

A. Proiectul. Cum am ajuns aici? In acelasi registru pe care l-am tot repetat din 2013 si pana in prezent: “Viseaza-Planifica-Actioneaza. Apoi, Repeta”. Sau, metoda lui Rosu. Pana acum, formula nu a dat gres, ba, dimpotriva, mi-a adus cele mai mari si mai dense satisfactii pe care le-am avut in viata mea. Doar in 4 ani (frumosi). Inca dinaintea finalizarii proiectului 777, m-am gandit sa devin triatlonista, ca doar, nu degeaba se spune “omul, cat traieste, invata”. Ca sa devin, trebuia sa invat celelalte doua discipline, complet noi pentru mine: inot si bicicleta. Pentru a fi sigura ca ma tin de ele, mi-am propus un target suficient de mare care sa puna presiune pe mine sa-l indeplinesc. Asa functionez eu, nu inteleg de vorba buna :) Dintre toate concursurile de triatlon cunoscute, IronManul ma speria cel mai tare si iata cum a devenit tinta perfecta pentru a incepe antrenamentele.


Sunt multe persoane care isi doresc lucruri ori actiuni dar se blocheaza in etapa a doua, planificarea, deoarece nu reusesc sa ajunga la acel plan perfect pe care si-l doresc, inainte de actiune. Ceea ce nu e tocmai eficient. In niciunul din proiectele mele nu am avut conditii perfecte de la inceput. Ba dimpotriva, totul parea imperfect. Foarte multe elemente lipseau din peisaj, cu toate astea, le-am trecut la categoria “de invatat” sau “aici intreb pe altcineva cum a facut”. Multe intervin pe parcurs si nici macar nu le iei in calcul dar, chiar si asa, gasesti o cale. “If there is a will, there is a way” am citit pe undeva si e maxim valabila. La fel s-a intamplat si cu Iron-ul. Un traseu de 3.8km de inot in lac a inceput cu prima lectie de inot, in bazin. Luata chiar atunci cand imi traiam succesul 777 care, in alte conditii, ar fi trebuit sa-mi asigure “linistea” pe urmatorii ani. Doar ca trecutul e ceva care contribuie la devenirea mea insa nu imi poate fi motivatie tot timpul, de aceea nu tin nimic din medalii, trofee, cupe sau orice altceva la vedere. Nu vreau sa ma incarc din ceea ce am facut ci sa raman umila in fata unui univers imens, cu o gramada de posibilitati si lucruri de invatat in continuare.

B. Antrenamentele. Nu mai spun ca experienta mea sportiva a fost 33 de ani redusa la orele de volei in generala, ore de plimbare in Gradina Botanica prin liceu (in ora de educatie fizica (si nu numai)), aruncarea cu privirea prin facultate si apoi, iesit la terase cand am intrat in campul muncii si, nu in ultimul rand, donatiile la salile de sport. De la 33, m-am apucat de alergare, la 34 a devenit mai serioasa treaba iar la 35 aveam deja doi ani de alergare. De cand am comunicat lui Flabio Carmona noul meu target, lucrurile au luat o intorsatura diferita. Mai intai, Flabio s-a inchinat (cand a auzit ca nu stiu sa inot si sa biciclesc), apoi s-a enervat ca noi, romanii, suntem nebuni si vrem ca lucrurile sa se intample imediat, apoi m-a amenintat ca e de acord sa ma antreneze daca fac lucrurile "la modul serios", cu antrenamente zilnice si fara scuze.

Zis si facut iar in oct 2015 am inceput prima lectie de inot, cu sedinte o data pe saptamana in primele trei luni. Apropo de conditii departe de a fi perfecte. In dotare aveam doar un costum de baie cumparat din decathlon (parca 80 lei), casca am primit-o de la un prieten care avea o gramada de la concursuri, ochelarii mi i-a imprumutat Flabio iar pluta era in dotarea cursului de inot. Pret de zece minute casca nu vroia sa intre pe cap, urmatoarele zece minute m-au convins ca e sigur sa intru in apa de 210 cm desi am 167 cm si alte minute bune sa intru efectiv pe unul din culoarele din mijloc (pentru necuoscatori, fara nivel de sprijin sau orice altceva) ca un bolovan rigid de 200 kile. Dupa cele trei luni, am crescut frecventa la 3 sesiuni de inot pe saptamana si am tinut-o asa in continuare, incepand lucrul cu Flabio si Flory, cea care a avut grija de incepatorii clubului in fiecare vineri. Am inghitit apa cu toptanul (se mai intampla si acum), am trecut prin emotii mari la fiecare noua provocare, primul bazin fara pluta, prima iesire in lac, primul inot in mare, primul moment de panica cand in mare erau valuri care s-a soldat cu primul DNF la Aqua Challenge 2016. Si nu in ultimul rand, cea mai chinuitoare cursa la Transfier, cand inotul din Vidraru m-a facut sa ma gandesc la monstri, lighioane si alte nationalitati de gen, de am iesit din apa complet buimacita si obosita :)

Bicicleta a fost (si este) o mare provocare din cauza de frica de viteza. Am cumparat-o in iunie 2016, dupa ce avusesem prima experienta la Fara Asfalt cu un mtb de inchiriat, de s-au inchinat colegii mei din club cand au vazut-o! Miss Pisicovici, pe numele ei, a facut primul drum oficial, de la magazinul MosIonRoata pana in Berceni, in trei ore, cu mine PE LANGA EA! Eram si caraghioase amandoua (bine, mai mult eu) dar, cum nu stiam sa merg pe ea, nu stiam care-i treaba cu franele, nu mai zic ca pinioane, foi si alte chestii tehnice ma depaseau complet. Ce-i drept, nici acum nu sunt la un stadiu mai avansat! Din cauza de trafic intens (nici nu ma gandeam sa merg pe strada cu ea) si lipsa de autostrada speciala pentru bicicleta pe traseul Stefan cel Mare - Berceni, mi-am asumat drumul si am facut un cross training pana acasa (mers pe langa ea si atentie sa n-o scap ori sa pic peste). Cel mai usor a fost sa incep ture de weekend pe trasee nefrecventate de masini, pentru a-mi asigura echilibrul, apoi, am completat cu lucru pe hometrainer pe timp de iarna/primavara si inceput ture lungi odata cu lasarea caldurii. Aici este poate zona cea mai sensibila mie, deoarece, inca nu trag suficient de bine, asadar, viteza este inca mica, iar mersul cu o mana e la un nivel foarte foarte firav, ceea ce ma impiedica sa mananc ori sa beau din mers. A, da, si mai este frica de viteza, mai ales combinatia viteza si curbe, ceea ce imi creaza discutii cu Catalin Mantescu, de fiecare data.

Alergare. Singura chestie pe care o mai facusem inainte si pe care mi-a fost mult mai usor sa o lucrez. Ce stiam de dinainte, cu exercitiile tehnice invatate de la Flabio, mi-au adus o eficienta foarte buna in alergare si timpi din ce in ce mai mici. 

Core strength. Am mai zis-o si o mai zic: cea mai buna investitie ever! Aici, Flabio si Kivu s-au intrecut pe ei si au creat un program foarte bine structurat, in care nu numai ca ne-am intarit articulatii si tonifiat musculatura, dar ne-am corectat pozitiile pentru toate cele trei discipline, mie mi-au redus durerile de genunchi si spate, noua tuturor ne-au crescut performantele foarte mult in aceste sase luni de antrenament (si patratelele 😜). In plus, adaugarea de exercitii de stretching, ne-a crescut mobilitatea, lucru esential in viata de toate zilele, cu sau fara sport. Accidentarile s-au diminuat foarte tare iar asta e o confirmare ca pregatirea a fost sustinuta.

Indiferent de ce forma de miscare voi alege de acum incolo, sunt absolut convinsa ca stretching-ul si core strengthul vor face intotdeauna parte din programul meu sportiv.

Pe principiul "pregateste-te pentru ce e mai rau dar asteapta-te la ce e mai bun", planul de antrenament a fost mereu o combinatie din toate cele patru discipline, in functie de ce aveam de lucrat mai mult, ce probleme mai interveneau pe parcurs. De regula, calendarul arata: 3 inot + 3 bicicleta + 3 alergare + 3 core strength, 12 antrenamente pe saptamana, din care cele de weekend mai lungi (long run, long bike, long swimm).


C. Antrenamente & Job & Personal life. Exclud titulatura de sportiva si o sa-l citez aici pe amicul Dragos care, se autointituleaza "pasionat al sportului". Nu sunt o sportiva, nu am fost niciodata insa, jur pe rosu ca am avut o pregatire asemanatoare unui sportiv profesionist. Unul care pleaca de acasa la 6 dimineata si ajunge la 21.00 trecut de fix, cu doua antrenamente incluse si job 09.00 - 17.30. Rucsacul a fost prietenul meu in tot acest interval, exclus tocuri, posetuta si par aranjat iar hainele sport au fost aliatul meu principal. De nenumarate ori m-am gandit ca as cumpara o masina ca sa ma imbrac si eu ca lumea normala dar, raman la parerea ca in Bucuresti, inca e mai rentabil fara. Nu a fost simplu, pentru orice lucru din categoria "others", m-am invoit la birou cu permisiunea de a recupera orele respective. Multumesc colegilor pentru intelegere si suport! Fara aceste valori, sarcina mea ar fi fost mult mai dificila. A fost greu? Evident! Dar, de fiecare data cand treceam prin momente cu o energie mai scazuta, ma intrebam ce as face daca as renunta la sport. Cum mi-as petrece acele ore. Si, de fiecare data ajungeam la concluzia ca le-as sta pe net, cel mai probabil. Televizor nu am, deci, riscul de a ma "uita" la TV a fost eliminat complet, asadar, timp alocat intr-un sens constructiv. Programul meu e avantajat de faptul ca nu am o familie/copii catre care sa-mi aloc timp. Sunt de acord ca prioritatile ar suferi modificari, nimic de zis. Cu toate astea, in Seven Sport Club sunt familisti si observ o determinare incredibila de a face sport si o seriozitate care ma ambitioneaza si mai tare. Sunt modelul meu de echilibru si imi doresc sa am aceeasi consistenta si balanta intre job & familie & interese personale. 

Sportul mi-a permis plecari diferite in cantonamente sau concursuri, de weekend sau de mai multe zile, ceea ce mi-a incarcat bateriile, asadar, nu am simtit nevoia, tot mai intalnita in jurul meu (mai ales acum, pe timpul verii) de a "intra in concediu". Le-am facut cu placere pe toate, fara exagerare, iar faptul ca nu m-am simtit duminica seara ca pica cerul pe mine de faptul ca ma duc la birou a facut sa fiu mai tot timpul pozitiva si optimista. Am avut tot timpul activitati diverse, toate pe gustul meu, ceea e mi-a permis sa fiu "prezenta" in fiecare dintre ele: sa imi imping limitele la sport, sa fiu implicata in relatia mea cu clientii bancii si procedurile de eficientizat, sa vorbesc cu patima oamenilor in rolul de Profesor de Educatie Financiara, ori sa expun din inima experientele din ultimii ani, in diverse prezentari la care am fost invitata. Apoi, sa ma bucur de un timp de calitate cand imi vizitam familia ori prietenii si sa respir oxigenul ideilor unor oameni mai destepti ca mine la seminariile TIF (Thinking is Fun), moderate de Adrian Nuta. Imi tonifiez nu doar musculatura ci si creierul 😉


D. Concursul IronMan Austria-Klagenfurt. Cel mai frumos traseu din toate cursele de IronMan isi spune si tind sa-i cred, chiar daca a fost primul pe care l-am facut. Aceasta era editia cu numarul 19 si este deja una cu traditie in zona. Toata lumea stie de eveniment si se pregateste ca atare. Foarte multi oameni ies in fata curtilor sa incurajeze concurentii si fac asta toata ziua, ceea ce mi-a parut incredibil. Venind dupa experimentul Ocean Lava de saptamana trecuta, chiar ca diferentele erau enorme. Ba mai mult, primaria a investit 300,000 EUR pentru nivelarea drumurilor, astfel incat coborarile sa fie line si nu abrupte, pentru evitarea accidentelor si o cursa foarte rapida. Multi participanti aleg sa vina aici pentru traseul rapid la bicla si cel plat de alergare, fiind cursa ce se termina in 2-3 zile de cand e anuntata. Ca fapt divers, organizatorii anunta 3000 concurenti, 2000 voluntari si 100,000 oameni prezenti in cadrul expo-ului.

In momentul inscrierii nu mai erau locuri disponibile decat prin compania lor de turism - Nirvana - asadar, prin ei am platit taxa de inregistrare. Ca fapt divers, platesti cam 200 eur in plus fata de taxa normala, cu mentiunea ca beneficiezi de ei prin servicii de cazare, bilete avion sau transferuri. Desi reticenta la inceput, am beneficiat de toata oferta lor si ii recomand cu incredere. S-au dovedit a fi un ajutor incredibil iar faptul ca lucreaza cu echipa IronMan de atata timp, le ofera knowhow si servicii specifice pe care alte companii nu ar avea cum sa le cunoasca. Am avut un sprijin incredibil in prezenta lui Flabio care a venit cu mine, fapt care a generat multe glume intre noi. Imi spunea ca nimeni din cei prezenti acolo nu vine cu antrenorul si or sa creada oamenii ca "delegatia Romaniei" e venita sa doboare recordul mondial. Eu si Jan Frodeno :))

Cum varianta mers cu masina/inchiriat masina a picat din start, am ales plecarea cu avionul pe ruta Bucuresti-Belgrad-Ljubljana + transfer 1h30m cu masina Nirvana (Intre timp, am mai primit o recomandare, zbor cu avionul pana la Venetia + inchiriat masina pana la Klagenfurt, varianta pe care au ales-o colegii mei din Seven pentru participarea lor de anul viitor). 

Hotelul a fost la 14km de start, transferul fiind asigurat tot de Nirvana. Fiind una din locatiile colaboratoare Nirvana si IronMan, mai erau destui participanti cazati aici, ceea ce facea ca la receptia hotelului sa fie intotdeauna un panou cu programul IronMan, calendarul pe urmatoarele zile, ora la care vine masina sa ne transfere si alte detalii necesare noua, participantilor. Zona era foarte linistita, in Hafnersee, cu spatii destinate pentru rulote, un parc imens pentru a te plimba, sta la plaja, picnic, activitati cu familia sau gasca de prieteni si acces la un lac foarte curat in care te puteai antrena sau balaci in voie. In plus, in ziua cursei, micul dejun era gata de la ora 04.00, ceea ce ne-a permis sa fim pregatiti ca la carte, cu transfer catre tranzitie la ora 05.00.

Cand am trecut granita dintre Slovenia si Austria, am intrat in niste curbe si urcari plus coborari din munti incredibile, ceea ce mi-a pus un mare nod in gat, spre amuzamentul lui Flabio care imi spunea ca asa e tot traseul si nu ma vede prea bine. Vremea a fost cam de 22-23 grade, cu 21 in ziua cursei si innorat ceea ce a ajutat mult cursa, spre deosebire de anul precedent cand au fost calduri foarte mari. Ma gandeam ca in Bucuresti sunt 37-40 de grade si am multumit Barbosului pentru asa conditii perfecte.

In saptamana cursei, am alternat trei zile de alimentatie cu preponderenta grasimi si proteine, urmate de alte trei zile cu preponderenta carbohidrati si proteine, din care ultima zi (sambata) exclus fibre de orice fel. Aici, ii multumesc lui Mihai Vigariu pentru recomandari le pretioase. Intotdeauna sfaturile sale mi s-au potrivit manusa si ma bucur ca am avut cursele fara probleme.


SWIMM/STREET BAG
Sambata, am participat la sedinta tehnica, un spectacol in sine in cadrul IronMan, cu un MC care stie ce zice si cu o abilitate de a te incuraja incredibila. A urmat depunerea bicicletei si a pungilor de bicicleta si alergare in tranzitie, mancare, suplimente, un pic de plimbare, incurajari din partea familiei si #teamSeven si revizuirea cursei pentru a doua zi, urmat de somn la ora 21.00. Se pare ca fiecare cursa importanta mie a fost cu nabadai cand e vorba de somn si IronMa a respectat traditia. Dupa ce m-am pus la somn, m-am trezit foarte odihnita, fara ceas, cu un zambet pe toata fata, gandindu-ma ce bine am dormit si apoi
BIKE BAG
ma uit la ceas. "Decat" 23.00! Depresie 😖 Pana la 03.30 au mai fost cateva reprize de somn+trezit, unele cu acelasi zambet pe fata, care mi-au mai relaxat muschii, ajungand la startul competitiei ceva mai relaxata. 


La 04.00 am coborat la micul dejun: 1 ou fiert, 2 chifle cu unt si miere, doua banane, ceai verde.

La 05.00 dimineata s-a deschis tranzitia, la 06.15 s-a inchis iar la 07.00 era startul, timp suficient sa iti verifici pentru ultima data echipamentul si bicicleta si sa te indrepti catre zona de start (vreo 10 min
RUN BAG
de mers pe jos). 


Cu jumatate de ora inainte de start am mai luat un gel si de acum, eram pregatita de start! Care a fost unul foarte frumos, mai intai al elitelor (sau pro, cum se numeau ei), in frunte cu Jan Frodeno venit sa doboare recordul IronMan si Ivan Rana, un alt favorit. Eu mi-am luat locul in segmentul >1h40m si am asteptat cuminte sa-mi vina randul. Spre deosebire de alte concursuri de triatlon, atletii nu se reped in apa ci sunt mai degraba temperati cand e vorba sa inoate 3.8km si celelalte probe de dupa. Lacul Worthersee este unul dintre cele mai curate si cristaline din cate am vazut iar Flabio impartasea aceeasi impresie. Inotul a fost pe trei laturi ale unei dreptunghi, ultimul segment fiind pe un canal separat al lacului, in care inotai in sensul curgerii apei, ceea ce facea o inaintare mai rapida. Insa, exact pe acel segment soarele batea exact din fata, apa era de 1 metru adancime si foarte tulbure de la toti cei care inotasera inainte. Fata de celelalte segmente, aici am simtit fiecare particula de nisip/praf din apa. Per total, 1h51m, un timp mai slab decat anticipam.

Tranzitia a decurs fara probleme si m-am pregatit pentru cea mai grea proba pentru mine - bicicleta. Doua ture de cate 90km cu 900m diferenta de nivel pe tura, 1800m in total. In momentul in care plecam eu in tura de bicla, Jan Frodeno tocmai incepea a doua tura, insotit fiind de politie si organizatori. Ma amuzam un pic, gandindu-ma cum ar fi fost sa stau la plasa da' mi-a trecut rapid :)) Traseul foarte frumos, nimic de zis, 95% cu circulatie blocata complet si doar 5% cu masini pe sens opus ori concurenti pe sens opus. cele doua dealuri de urcat imi stricau mie orice plan de timp mai bun, iar ultimii 25km presupuneau urcari/coborari si tot asa, de credeam ca nu se mai termina. Daca in prima tura am reusit sa ma tin de alimentatie, in cea de-a doua tura am renuntat la opririle dese pentru a ma incadra in timpul necesar, ceea ce stiam ca imi va afecta alergarea dar am zis ca voi compensa din mers. La km 90 aveam posibilitatea de a-ti lasa pachet, asadar, nu a trebuit sa ma car cu toate alimentele la mine, fiind facil sa faci realimentarea. De la punctele de hidratare am luat apa atunci cand se goleau bidoanele si isotonic. Fata de batoanele de ciocolata, sandvis, apa, isotonic, energyshot cu cafeina, am plusat si cu pastile de sodiu, pentru evitarea crampelor si asigurarea de saruri in organism. Cu mari emotii dupa proba de bicicleta, am intrat in tranzitie pregatindu-ma pentru alergare, spre usurarea mea, a lui Flabio si a intregii echipe care stateau cu sufletul la gura, asteptand fiecare noua veste de la "delegatia Romaniei".



Din acest moment, am simtit ca am revenit, in sfarsit, pe taramuri cunoscute. Desi increzatoare, m-am gandit cum ma va afecta nutritia insuficienta de la bicicleta. Pe la km 4 a inceput o ploaie marunta, cu jumatate de cer acoperita de nori si cealalta cu soare stralucitor, ceea ce a creat un curcubeu foarte frumos. In acel moment, m-am oprit, am admirat, am zambit si impacat cu mine si cu acest eveniment. Apoi, am oprit o doamna care trecea pe acolo si am rugat sa-mi trimita o poza a acestei privelisti pe adresa mea de email. Pe care am si primit-o peste doua zile :)

Ca o coincidenta, mi-am adus aminte de cursa din Antarctica, cand, exact in ziua plecarii noastre catre continentul alb, un curcubeu aproape identic a aparut pe cer, semn perceput drept pozitiv pentru mine. Doua curse cu greutate, precedate de acest semn :)

Dupa acest moment, mi-am reluat traseul prin parcul central, avand un ritm foarte bun dupa cele 10 ore de inot si bicicleta. Nutritia, de data asta, a fost pe baza de lichide si se baza pe geluri (2 pe ora), apa si energy shot cu cafeina (de la km 30). Pe la km 30 au aparut si primele semne de oboseala (anticipate cumva de deficienta de hidratare de la bicla) si pret de 5km am redus foarte mult viteza, pentru a ma linisti. Gelurile nu m-au ajutat si am trecut pe pepene rosu. La km 35 am luat o gura de cola care iarasi nu m-a ajutat si apoi un energy shot de la Isostar care si-a facut efectul, astfel incat dupa km 35 am prins iar puteri si m-am grabit catre finish pentru a ma incadra intr-un timp sub 5 ore la maraton. Traseul de alergare strabatea parcul central si o piata pietonala din centrul orasului, unde, de-o parte si de alta erau terase pline de oameni care aplaudau si incurajau toti participantii. Energia lor era molipsitoare si nu aveai cum sa nu te simti motivat si incantat ca esti acolo. Incredibila implicarea lor in acest eveniment!

Pe drumul de intoarcere catre finish, o salvare acorda primul ajutor unuia dintre concurenti, moment care mi-a dat ceva fiori pe sira spinarii. Era a doua salvare pe drum, dupa ce la bicicleta am vazut-o pe prima ce statea langa un biciclist cazut pe asfalt (intre timp, confirmat ca decedat 😓). Intr-adevar, nu e o cursa usoara iar daca nu-ti asculti corpul, lucrurile pot lua o intorsatura nefasta. 

Desi am lasat in urma la bicicleta doar cativa oameni, pe alergare, am recuperat din timp, reusind sa las in urma mea suficienti participanti. La un moment dat, numarasem pana la 25 insa, pe listele finale am vazut 84 de oameni! Nu i-am mai luat in calcul pe cei de pe lista DNF. Clar, de imbunatatit bicicleta!

Cu ultimele puteri m-am indreptat catre poarta de finish, trecand prin noapte, in acel parc care nu mai parea la fel cu cel prin care am trecut cateva ore inainte. De data asta mai intunecat, cu siluete stranii pe care le lasam in spatele meu dar pe care le incurajam sa mearga pana la capat, sustinatori neobositi sa ne transmita felicitari dar pe care nu-i mai auzeam si o liniste in care eram doar eu, pasii mei si amintirile antrenamentelor prin care am trecut, glumele facute cu ceilalti colegi de truda, cantonamentele sau concursurile la care am participat, jobul meu full time, momentele de oboseala, de stres precum si cele pline de satisfactia unui antrenament reusit sau o realizare la birou. Toate mi-au trecut prin minte, in special, acest drum de 18 luni in care m-am reinventat, pentru a nu stiu cata oara, aceasta satisfactie, deja incercata si inainte, de a munci pentru un scop indepartat, cu singura motivatie ca iti place ceea ce faci, ca stii cum, la final, vei deveni un om mai bun, mai intelept si, totodata, mai umil. Sunt atat de multe lucruri misto in aceasta lume, incat, mi se umezesc ochii de emotia descoperirii lor. Pana atunci, lucrez cu mine sa fiu sanatoasa, sa am grija de mintea mea, sa fiu echilibrata, sportiva si lucida pana la varste inaintate. Totodata sa ma iert, sa ma inteleg si sa fac pace cu mine si cu cei din jur! Sa nu disper, sa nu-mi fie teama, iar daca se intampla, sa ma incurajez si sa-mi zic acele cuvinte pe care nu le voi uita niciodata:

Adriana, YOU ARE AN IRONMAN!


Swimm Bike Run. AND HAVE FUN! :)



joi, 29 iunie 2017

Cum a fost la Ocean Lava Mamaia



Sambata ce-a trecut am participat la prima editie Ocean Lava, organizata la Mamaia (Constanta), proba HERO, echivalentul half ironman, adica 1.9 km swimm + 90 km bike + 21 km run. Pentru mine, a fost un antrenament inaintea concursului de duminica asta si, in ciuda suspiciunilor ca distantele ar fi prea mari inainte de un full Iron, m-am recuperat rapid (multumita si masajelor primite de la terapeutul Seven Sport Club – Virgil, aflat, ca de fiecare data la datorie, in toate cursele importante pentru club dar si vizitei la MedisportLine, cabinetul doctorului Osean, unde ajung in fiecare saptamana).

Dupa halful de anul trecut din Budapesta, m-am prezentat fara nicio emotie la start, deja facusem distantele, asadar, am tratat concursul ca pe oricare alt antrenament, in ritmul meu obisnuit – zen like. O noutate pentru club (si, evident, pentru mine) a fost testarea noilor echipamente ORCA, spre deliciul lui Veve (Monseur President du Seven Sport Club) caruia ii place tare sa ne vada echipati asa. Si uite asa, am trecut de la bleumarin la bleu ciel (sau cum s-o numi culoarea asta noua).

Dar, suficient cu stirile de pe Catwalk-ul SSC, sa trecem la lucruri mai serioase. Fiind o licenta internationala, majoritatea avea asteptari si, ele s-au si adeverit: unora le-a placut, altora mai putin, ca nu ai cum sa-i multumesti pe toti. Organizarea a fost in ograda Smart Athletic, cei care au deja experienta in astfel de concursuri, din care cel mai cunoscut mie – Trichallenge. Cred ca am participat trei ani la rand aici (2014, 2015, 2016), de fiecare data in stafeta (de doua ori alergare si ultima data inot) iar dupa editia din 2014 m-am hotarat sa devin triatlonista.

Cursa mea: 6h46m si oleaca de secunde arata ceasul cand am trecut prin poarta de finish, recunosc ca nu m-am uitat daca timpul oficial e diferit (like I said, zenlike :)). Ca sa fac un rezumat al cursei, slab la inot / mediocru la bicla (mda, we don’t really love each other) / bine la alergare (inca proba care ma aduce cu picioarele pe pamant, si la propriu si la figurat).

Inot. Planetele au zis valuri in ziua aia iar zeii s-au conformat si m-au plesnit peste fata de cateva ori. Doua bucle pe o ruta in forma de triunghi, din care prima bucla cu soare in ochi, a doua cu batut apa si cautat baliza din priviri iar a treia cu valuri frate. Si cautat baliza din nou. Da, stiu, sunt mioapa, deci nu vad la distanta. Ghinion, vorba primului om al tarii. Aici, mai slab decat Budapesta. Clar, de incercat antrenamente pe valuri. Poate surf?! 

Bicicleta. 4 bucle si jumate pe Blvd. Mamaia, din care cea mai apreciata era directia Navodari – Mamaia. Exact.  Aia cu vant din spate. Intoarcerea te ma aducea un pic spre depresie. A fost fun in primele trei bucle, mai putin in ultima cand mai ramasesera vreo cativa muschetari pe traseu si nu mai aveai cu cine sa te saluti ori sa te razi. 3h23m timpul, aici o crestere fata de Budapesta, din antrenamente si SPD-uri. Parerea mea. Traseul fiind pe mijlocul bulevardului, a lasat doar o banda de trecere pe sens pentru restul oamenilor (localnici sau turisti), ceea ce a creat disconfort in zona si muuuulte ….urari de bine din partea celor deranjati. In plus, trafic intens, mers la viteza 1-a, noxe, toate incluse in program. La un moment dat, vantul a inceput sa rupa panglica ce delimita traseul (si lega gardurile intre ele) si cam faceai slalom printre ele, ca sa nu ti se agate de lant, existand riscul sa cazi. Eu, nu, merci dar s-a intamplat unui tip care si-a asigurat un scrub pe asfalt la 40km/h. Si care a parasit concursul, de altfel.

Alergare. Aici sunt la mine acasa. Intotdeauna am zis ca nu stiu daca imi place alergarea dar iubesc tot ce mi-a adus in viata. #babaiatule, dupa ce m-am apucat de inot si bicicleta (acum un an si jumate), ma declar fan alergare. Esti pe picioarele tale, respiri cu toti plamanii si toata gura, cu singurul risc de a inghiti vreo musca. Ca de obicei, mi-a luat vreo 5-6 km sa-mi intru in forma, mai ales dupa bicicleta. Un singur lucru m-a incomodat si anume caldura. Bine, nu doar pe mine ci pe toti dar, asta e… Can’t fight with God! 8 ture in total de alergat pe faleza, in jur de ora 13.00, soarele pozitionat perfect sa te prinda din toate unghiurile. Evident, opriri de fiecare data la punctul de hidratare unde gheata devenise aliatul meu principal. M-am prins mai tarziu dar bine si asa: am introdus gheata in bustiera si marginea pantalonilor de bicicleta iar asta a ajutat sa scada temperatura corpului si sa ma ajute pe mai departe. De la km 7-8 incolo am inceput sa zbor si am tinut-o asa pana pe la km 18 cand, s-a terminat gheata :(

Overall, o imbunatatire fata de 70.3 Budapesta (07h23m anul trecut, fata de 06h46m) pe care am muncit-o in ultimul an. Chiar daca viteza pe inot si bicla nu este semnificativ mai buna, poate cea mai importanta e “intarirea” (core strength) corpului  iar pentru asta, sesiunile de forta din sala si de pe stadion au fost printre cele mai bune investitii. Sar’na Flabio & Kivu!

Per total, un antrenament bun pentru mine si ma bucur ca am fost la un astfel de concurs. E bine ca in Romania vin branduri din afara pentru ca ele aduc si un know how specific, ridica stacheta concursurilor din tara noastra. Ca mai sunt de imbunatatit chestii? Nemultumirea e cheia progresului.

Long story short.

Mi-a placut
-       Organizarea unui concurs de anvergura internationala in Romania
-       Costul mai mic decat al altor concursuri de gen (vezi IronMan, unde inscrierea e 250 EUR fata de 450 lei aici)
-       Traseul plat, ceea ce il face accesibil amatorilor si celor la inceput de drum
-       Depunerea bicicletei in tranzitie cu o zi inainte, chestie care te ajuta in organizarea cursei mai bine
-       Toalete in tranzitie si traseul de alergare, nu pierzi minute intregi incercand sa ajungi la una
-       Voluntarii bine intentionati si saritori sa-ti fie de folos
-       Sustinatorii de pe margine, nu multi, dar cati au fost si –au facut treaba (Conteaza enorm sa primesti o incurajare cand esti “zombie” de oboseala, trust me). De bine de rau, schitezi un zambet iar asta ajuta creierul sa perceapa ce faci ca pe ceva mai bland (you know, fake it till you make it).

Ce-as imbunatati
-       Inchiderea tranzitiei cu min 45min inainte de start, ceea ce face ca toti concurentii sa se focuseze pe incalzire si incheierea socotelilor cu zeii personali
-       In acelasi timp, deschiderea tranzitiei cu doua ore inainte de start, nu doar o ora pentru ca nu mi s-a parut sufficient timp sa iti organizezi toate cele
-       Balize intermediare in apa. Au fost trei (dupa socoteala mea, la fiecare 300m) dar insuficient pentru mine pentru ca nu le vedeam din cauza valurilor. M-ar fi ajutat sa am vreo doua intermediare intre cele de intoarcere
-       Iarasi, la iesirea din apa, ultima baliza nu se mai ocolea, ceea ce facea ca lumea sa mai taie din distanta
-       Mai multi voluntari la bicicleta, astfel incat sa intervina pentru repararea fasiilor delimitatoare in timp real. Ori, sa le inlocuiasca cu garduri. De asemenea, sa existe politisti tot timpul care sa poata interveni in cazul in care sunt zmei care intra cu masina pe traseul de bicla, nemaiavand rabdare sa astepte.
-       Apa rece la punctul de hidratare de la bicla. Spre final, apa sau isotonicul erau din ce in ce mai calde
-       La alergare, in special in zilele caniculare precum cea de sambata, muuuuullllltttttaaaa gheata. Sa ajunga dom’le pana la ultimul mohican)
-       Ture mai putine, if possible

Sunt convinsa ca orice noua editie va fi superioara celei de dinainte, asadar, abia astept anii ce va sa vina.

Pana atunci, energie maxima, din orice forma de miscare vreti voi!