marți, 21 aprilie 2015

Imaginea Transilvania card in 2015 - pasaportul bisericilor fortificate

La inceputul lunii aprilie am primit si acceptat cu onoare invitatia de a reprezenta imaginea "Transilvania Card" in 2015, un pasaport pentru vizitarea bisericilor fortificate din Transilvania. Efectele schimbarilor incepute in 2013 continua sa apara in viata mea, la un nivel pe care nu mi l-as fi imaginat acum doi ani, cand incepeam sa descopar placerea alergarii. Asocierea mea cu aceasta initiativa are totusi radacini mai vechi, atunci cand inca nu descoperisem alergarea, ci doar Transilvania.

Intr-un interviu acordat prietenului Traian Cristian David Matei (sau TCDM), ii spuneam acestuia ca sunt braileanca prin nastere, bucuresteanca prin domiciliu si ardeleanca cu sufletul. De asta mi-am dat seama in 2008, atunci cand am ajuns prima oara la Cluj. Oamenii erau mult mai blanzi, atat la vorba cat si la port iar locurile prezentau un farmec aparte care mi-au adus trairi memorabile. Ulterior, am vizitat si zona Brasov & Sibi, care mi-a confirmat ca ceea ce simteam pentru centrul tarii nu era ceva trecator. Ba, mai mult, incepeam sa ma simt foarte conectata cu aceste meleaguri. Cumva, cred ca totul din mine simtea ca se creaza o legatura care cu greu se va rupe. Cand scriu aceste randuri, imi trece prin cap ca decizia de a alerga se intampla tot la Sibiu, in martie 2014, deci...e dupa cum spuneam.

Prin 2011 am avut ocazia sa vizitez zona Cincsor (in apropiere de Fagaras), ocazie cu care am aflat despre un proiect intr-un domeniu necunoscut mie pana atunci - restaurarea ansamblului istoric tipic pentru fostele sate sasesti din Transilvania: scoala, parohia evanghelica si biserica saseasca. Energia locului m-a atras inca de la inceput si am revenit in zona de fiecare data cand am avut ocazia, fiind martora transformarii proiectului de la cladiri parasite la remarcabilele case de oaspeti din prezent, deja renumite printre cei avizati. Istoria Cincsorului, a locuitorilor sai si a sasilor in general, greutatile prin care au trecut de-a lungul timpului m-au impresionat iar informatiile acumulate m-au adus din ce in ce mai aproape de satul transilvanean. Am ajuns chiar pana la a-mi imagina (si lucra) la un domiciliu in zona.

Mai tarziu, in 2013, legatura mea s-a adancit dupa cum spuneam, de data aceasta prin noul mod de viata si anume alergarea. Anul urmator, la prima editie a Bike&Like m-am inscris voluntar, pe langa multi alti colegi din banca, organizatorul fiind coleg de-al nostru. Cum in weekendul respectiv eu aveam si antrenament pentru Antarctica am inceput sa intreb pe unde as putea alerga in zona, astfel incat sa le imbin pe amandoua: antrenamentul si voluntariatul. Optiunile nu erau foarte multe iar Mihai Preda, directorul NoStress, mi-a recomandat sa alerg pe traseul bisericilor fortificate, alaturi de biciclisti. Programul era urmatorul: porneam in cursa cu o ora inaintea biciclistilor, alergam pe traseul acestora, ajungeam la finalul etapei (una din bisericile fortificate din traseu), imi puneam vesta de voluntar si ii asteptam pe biciclisti sa ajunga. Cand biciclistii se odihneau, eu deja porneam in etapa urmatoare si iata cum editia a numarat aprox 300 de biciclisti + 1 alergatoare :)

Interesul pentru Transilvania, inedita alergare de la Bike&Like plus rezultatele vietii mele de sportiv amator  (dar extrem) mi-au adus provocarea de a reprezenta imaginea oficiala a Transilvania Card in 2015, actiune desfasurata de asociatia Descopera sufletul Transilvaniei si Bisericile fortificate sasesti. Mai mult, momentul sadeste semintele a ceea ce va avea loc in 8-9 august: o noua editie Bike&Like + prima din Run&Like, la care am fost invitata sa ma alatur.

Steve Jobs spunea ca intotdeauna facem conexiuni uitandu-ne in trecut si rezultatele de astazi confirma cuvintele sale. Nu-mi ramane decat sa continui actiunile incepute si sa fac cele mai bune alegeri astazi pentru a avea grija de rezultatele de maine.

Declar deschis sezonul de miscare!










joi, 26 martie 2015

Martie 2015 - Doi ani de cand mi-am schimbat viata

18 martie 2013...
...am retrait aceasta zi de nenumarate ori, pentru a identifica ce am facut diferit atunci, ce m-a determinat sa iau decizia care avea sa-mi schimbe cursul vietii pentru totdeauna.

Ziua incepuse de parca venea sfarsitul lumii. De altfel, asta era si contextul in care ma invarteam de multa vreme. Eram in plina derulare a conferintei de vanzari organizate de banca la Sibiu, dupa ce saptamani la rand am pregatit infrastructura, invitatii, programul si materialele pe care urma sa le prezentam. 130 de persoane din toata tara erau prezente in locatia aleasa de noi, reprezentand cei mai buni oameni din echipa de vanzari directe dar si conducerea bancii. Un eveniment anual, asteptat de multa lume, evident!

Ca la fiecare astfel de eveniment, exista o presiune exercitata pe faptul ca totul trebuie sa decurga fara cusur. Dar, ca orice organizator, treci peste o serie de provocari, atunci cand apar tot soiul de evenimente neprevazute. Stiam ca avem un invitat, pe numele sau, Andrei Rosu, care urma sa inchida conferinta cu povestea sa de succes, insa nu apucasem sa aflu mai multe detalii. Cu acestea in cap, ziua a inceput si continuat conform programului, printre emotiile celor mai performanti agenti, diplome si trofee. Inaintea discursului, eram atat de obosita si incarcata de toata energia acelei zile incat am cedat, asezandu-ma pe un scaun, golindu-mi mintea si asteptand sa vad ce urmeaza.

Pe durata filmului de prezentare si al discursului sau, Andrei Rosu emana energie, claritate, perspectiva, toate declansand in mine sentimente ciudate. Era ceva intre disconfort si necesitate de schimbare. Disconfort pentru toate lucrurile pe care nu le-am facut pana atunci, pentru toate clipele irosite pe nimicuri si dorinta ca viata mea sa se schimbe. Atunci, in acele momente, am luat decizia: incepand de azi, voi alerga!

Nu am spus nimanui asta, nu am bravat foarte mult pe tema. Dar, fara sa sa realizez, facusem ce era mai greu - luasem decizia de a actiona diferit. Habar nu aveam ce presupune alergarea, nici nu am insistat foarte mult sa aflu. Toate erau detalii pe care aveam sa le aflu mai tarziu.

In data de 19 martie seara am ajuns acasa in Bucuresti cu gandul ca a doua zi aveam sa fac prima alergare. Ma simteam extrem de responsabilizata si mi-am programat activitatile luand in calcul ca dimineata aveam sa alerg. Asadar, am inceput chiar intr-o luni, in data de 20 martie 2013. Mai tarziu, aveam sa aflu alte doua repere importante pentru aceasta zi:
- ziua echinoctiului de primavara, un moment prielnic pentru a inchide socoteli si a incepe proiecte noi
- ziua internationala a fericirii, declarata asa de catre Organizatia Natiunilor Unite si sarbatorita prima data chiar in anul respectiv.

Ce context minunat pentru a-ti schimba viata! Asta  o vad acum cand rememorez actiunile din acea perioada. Imi aduc aminte de ceea ce spunea Steve Jobs in celebrul discurs de la Stanford in 2005: "You can always connect the dots looking backwards" (Intotdeauna faci conexiuni uitandu-te in trecut). Mai departe, totul a venit natural, dupa prima alergare au urmat si altele, apoi primul concurs, apoi primul maraton si dupa aceea, intrebarea: ce alte resurse mai am in mine despre care nu stiu inca? Dupa asta, a aparut ca idee, s-a concretizat intr-un plan si a devenit realitate Antarctica...

Acum, la o distanta de doi ani de acel moment, viata mea a capatat un alt sens, alte experiente si noi perspective. Proiectul 777 este in plina desfasurare, cu alte continente bifate deja in alergare si altele care asteapta cuminti la rand. Am alaturi de mine colaboratori care rezoneaza cu acest proiect si considera ca merita sustinut si ii voi mentiona cu recunostinta:
- BCR Banca pentru Locuinte (care doresc sa impulsioneze comunitatea pentru a fi schimbarea pe care o doresc in jur, dand ca exemplu angajatii proprii)
- Nostress Triathlon (clubul din care fac parte si care administreaza toate concursurile la care eu particip)
- Isostar (de fiecare data implicati in sustinerea miscarii si a sportului, sprijinind sportivii profesionisti si amatori printr-o nutritie si hidratare adecvata)
- Sport Guru (pregatiti sa fie alaturi de cei care isi doresc performante)
- Superfit (prin Serban Damian, specialist in nutritie sportiva)

In continuare, ma bazez pe colaborarea mea cu:
- Andrei Rosu, cel care a declansat o nebunie frumoasa in mine si care a fost alaturi de fiecare data cand i-am cerut sfatul,
- medicul sportiv Vasile Oseanu si sotia sa, care au grija sa plec de fiecare data pregatita la competitii, reparand in termen scurt si foarte scurt eventualele urme lasate de stres si oboseala.
- Ionut Olo, cel care ma primeste in sedintele de masaj Yumeiho pentru recuperari
- Dan Luca - coach personal care imi clarifica obiectivele de fiecare data cand tind sa se incurce, putandu-ma directiona catre o solutie la care nu m-as fi gandit
- Flabio Carmona - cel care va pune bazele viitoarei IronMan-iste si care se cruceste de fiecare data cand ii spun deadline-ul pentru fiecare noua nebunie

O nebunie extraordinara pana acum! Da' stati sa vedeti ce urmeaza! :)






marți, 17 martie 2015

Pe 28 martie alerg la Crosul Padurii

Printre concursurile de alergare din afara tarii, planuite anul acesta ca parte a proiectului 777, mi-am rezervat timp si pentru cursele interne, asta pentru a adauga valoare antrenamentelor. Dupa Semimaraton Gerar, al doilea eveniment din Romania la care voi fi prezenta este Crosul Padurii, pe 28 martie, in Parcul Tineretului din Bucuresti, eveniment organizat de Asociatia ViitorPlus si Telekom!

2015 este cel de-al saptelea an in care are loc cursa (cifra deja cu noroc pentru mine), de data aceasta cu o proba noua, si anume 15km. Pe scurt: inscrierile se pot face la una din urmatoarele:
- 500 si 1000 m (probele pentru copii 4-7 ani / 8-13 ani)
- 5 si 10 km (cross)
- 15km 

"Alearga si zambeste" este deviza editiei din acest an si reprezinta sinteza a ceea ce am obtinut inca de la prima mea iesire la alergat, acum doi ani. De atunci, am vazut schimbarile atat in ceea ce ma priveste dar si in toti ceilalti alergatori, indiferent de continentul pe care locuiesc. Am realizat ca in alergare nu conteaza culoarea pielii, veniturile, functia, vechimea in munca sau in kilometri, cand vine vorba de zambete si sentimentul de implinire pe care ti-l aduce. Efectul este acelasi, cu totii suntem mai fericiti, cu totii avem povestile noastre pline de sens ca urmare a deciziei de a alerga. 

Componenta educationala a evenimentului se extinde in mod implicit si in sfera implicarii in proiectul "Padurea Copiilor", actiunea prin care se doreste dezvoltarea comunitatilor din sudul tarii in sensul impaduririi cat mai multor suprafete. Ca efect, acestea nu vor mai cadea prada intemperiilor din fiecare anotimp, fie inuntatii, fie viscol.

Daca ati pus pe lista de inceput de an sa atrageti abundenta in viata voastra si inca nu ati gasit metodele prin care sa incepeti actiunea, va invit sa facem primii pasi impreuna in ...alergare si implicare sociala pe 28 martie, la Crosul Padurii. La ce sa va asteptati? Voie buna, energie pozitiva, perspective noi! Garantez efectul!

Daca sunteti deja adepti ai alergarii, veniti cu familia si prietenii pentru a face un party de zile mari si a le arata acestora de ce am ales alergarea.

Senzational! Mai sunt doar trei zile in care se mai pot face inscrieri asadar, intrati aici
http://crosulpadurii.ro/inscriere/formular-de-inscriere/

Alergi, zambesti si sadesti. Martie. Pe 28!


duminică, 18 ianuarie 2015

Reduceri - Sales - Rebajas la Sportguru

Ce face o corporatista in luna ianuarie? Da iama prin magazine pentru reduceri, evident. Cand corporatista mai si alearga, mai are si rate de platit iar bugetul permite cheltuieli limitate, necesitatile sunt prioritizate, clar.

Profitand de reclamele anuntate prin newslettere si pe facebook, m-am indreptat in aceasta saptamana catre Sportguru, pentru a-mi cumpara papuci de alergare la preturi reduse. Odata ce am ajuns in magazin, am inceput cu un test de masurare a pronatiei, efectuat gratis in magazin, astfel incat sa stiu ce modele mi se potrivesc. Apoi, am trecut la incercari multiple, in functie de model, culori, masuri disponibile. Intr-un final, m-am oprit la un model de trail, Brooks Cascadia9, la un pret foarte bun fata de cel initial. Mai sunt reduceri interesante si la alte produse din gama, asadar, e un moment bun de investit in papuci pentru a pregati noul sezon de alergare.

Ca tot a inceput sa iasa soarele pe afara, m-am gandit ca e numai bun momentul pentru a achizitiona si ceva produse de compresie de primavara - vara - toamna - iarna blanda :) In Antarctica am alergat cu o pereche de pantaloni Skins termo, ceea mi-a facut foarte bine. Cum pantalonii erau de imprumut, mi-am promis ca imi voi lua si eu cu prima ocazie, ceea ce s-a intamplat chiar la aceasta vizita in magazin. Le voi testa in zilele viitoare, dar, sunt convinsa ca ne potrivim.

Veni - vidi - vinci si in aceasta saptamana, acum, sunt pregatita pentru ce ma asteapta!


luni, 12 ianuarie 2015

Cum imbunatatesc rezultatele in alergare?

Aceasta e intrebarea. A mea, pentru mine, la inceput de an. Mai ales ca urmeaza inca 13 competitii din seria 777 (7 maratoane, 7 ultra, pe toate cele 7 continente), prin urmare o foarte incarcata perioada de evenimente.

Daca la primii pasi in parc nu imi trecea prin cap vreo tehnica de alergare ci cum sa termin tura de 3 km din Tineretului fara sa ma opresc, acum incep sa ma gandesc la adaugarea unor elemente de finete (necunoscute mie) cum ar fi, absorbtia VO2max, intervale distincte de antrenament si cursa, masurat pulsul pentru a ma situa in intervalul potrivit de antrenament. Recunosc, toate mi se pareau un pic "prea mult" pentru nivelul meu de incepator amator. Timpul trece, kilometrii se aduna, satisfactiile incep sa apara si, odata cu asta, si nevoia de a evolua. De aici, fireasca intrebare

Cum imbunatatesc rezultatele in alergare?

Din categoria "How to ...(improve my running)" iata ce spun primele articole de pe google:
http://www.runnersworld.com/running-tips/three-simple-ways-to-improve-running-efficiency 
http://www.wikihow.com/Increase-Your-Running-Stamina
 http://www.theguardian.com/lifeandstyle/2014/jul/19/how-improve-run-five-quick-fixes

Desi citisem si inainte despre asta, nu am practicat constient tehnicile de masurare a capacitatii aerobe sau anaerobe. In plus, nu am un ceas (altul decat doua degete lipite de jugulara) care sa-mi masoare pulsul iar astfel sa stiu in ce zona ma aflu. Inca de anul trecut am aflat despre existenta unui test care iti ofera indicatori specifici si am decis sa il fac si eu. Asa am ajuns la Superfit, clinica oferind acum, pe langa consultanta in nutritie si antrenament (de care stiam) si un laborator pentru testarea performantelor sportive. Buuun, asa!

Cu o mare curiozitate m-am prezentat la intalnirea cu doctorul Serban Damian, avand cu mine echipamentul de alergare pregatit. Ce a iesit, explica materialul atasat, mult mai bine decat as putea face eu.

Analiza imi arata clar unde ma situez in momentul de fata, care este pragul de viteza in care as putea alerga pentru o distanta foarte lunga, cand anume se produce trecerea de la consumul de grasime la cel de carbohidrati si ce anume trebuie sa imbunatatesc in antrenamentele viitoare.

Dupa ce am terminat testarea, nu mica a fost mirarea sa-l intalnesc pe urmatorul "pacient" la testare si anume, Marius Ionescu, cunoscutul maratonist participant la campionatele mondiale. Clar, profesionistii isi incep anul in forta. Sunt curioasa ce VO2max are :)

Adriana, the running machine :)














sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Final de 2014 si inceput de 2015

Este primul an in care zilele de 1-2 ianuarie nu ma mai prind in febra "to do list"-urilor. Si nu pentru ca m-am oprit din actiunile mele si nu as mai avea planuri ci pentru ca ele sunt ...scrise si incepute inca de anul trecut.

In fiecare inceput de an ma apuca cate o verva in a scrie, lucruri, reusind sa ajung la un numar mai mic sau mai mare de actiuni "de facut", in functie de ceea ce credeam important pentru "dezvoltarea mea". Evident, 1 ianuarie are loc doar o data iar efervescenta inceputului se diminua cu fiecare noua zi trecuta. O prima atentionare venea pe 31 ianuarie, cand, in mod surprinzator, descopeream ca inca nu m-am apucat de nimic iar demonii amanarii roiau in jurul meu trimitand binecunoscutele comentarii: a trecut o luna dar, de maine, gata... Si astfel, ajungeam din nou la finele anului...

Pentru ca anul acesta voi continua munca inceputa in 2014, cred ca este o buna ocazie de a-l trece in revista, pe cateva capitole, in toate inregistrand rezultate foarte bune, pentru un incepator:

1. Alergare. Am continuat drumul inceput in martie 2013 si am reusit sa ating borna de 1500km, acesta fiind antrenamentul meu pentru cursa din noiembrie.

Daca in 2013 bifam un semi si un maraton, in 2014 am crescut nr competitiilor la 5, dintre care 3 semimaratoane (Petrom, Ciucas X 3, Baneasa Trail Run) si doua ultra-uri, ambele terminate pe podium (Transmaraton - 64km si Antarctica - 100km). Clar, sunt o alergatoare de cursa lunga :) Totodata, am participat la TriChallenge Mamaia, alergare in stafeta, care mi-a deschis apetitul pentru acest gen de concurs, setandu-mi astfel targetul pentru un Ironman in 2017.

2. Contributie.O alta noutate a fost si inceputul muncii de voluntar in concursuri, aici intrand Wings for Life si   Bike & Like. Cei din urma, fiind si colegii mei de club (NoStress), mi-au permis ca, pe langa munca de voluntar, sa imi fac si antrenamentele programate pentru zilele respective, si iata cum, alergam eu pe langa biciclisti de la o biserica fortificata la alta, doua zile la rand. Peisajul a fost minunat, ce-i drept si a meritat tot efortul. Poate ar fi extrem de util organizarea unui maraton, multiday race, care sa bifeze zona Transilvaniei.

Inedita a fost si intentia de a organiza o campanie de strangere de fonduri pentru Hospice asociata proiectului meu, creand chiar si o pagina dedicata pe platforma Galantom. Primii donatori deja si-au spus cuvantul insa targetul este departe de a fi indeplinit. Aici voi dubla actiunile de realizare si le vi eficientiza astfel incat si acesta sa fie realizat.

3. Going public. Dimensiunea proiectului asumat in 2014 a atras doua noi actiuni care m-au propulsat in zona publica (dincolo de cei pe care ii cunosc): blogul www.adrianaistrate.blogspot.com (cu 4800 vizualizari) si pagina de facebook personalizata (1200 de like-uri). In timp ce eram in Punta Arenas, am reusit sa surprind numarul celor care apreciau pagina si eram atat de entuziasmata incat nu m-am putut abtine sa nu fotografiez momentul. 777 like-uri :)

Ambele actiuni au fost suficient de solicitante, eu fiind o persoana care foarte greu isi exeriorizeaza trairile si sentimentele. Experienta a fost si continua sa fie una foarte interesanta care ma scoate din zona de confort si din care invat foarte multe. Jurnalul calatoriei in Antarctica are cele mai multe aprecieri iar eu sunt mandra ca am putut scrie cu insufletire atatea pagini. Nu credeam ca sunt in stare sa adun 100 de cuvinte cu gandurile mele.

Ultramaratonul din Antarctica a reprezentat sursa tuturor aparitiilor mele, peste 100 articole in presa scrisa, atat in Romania cat si in afara ei, precum si aparitii TV (life si inregistrate) fiind difuzate in intervalul octombrie - decembrie 2014. Urmariti aici, ultimul dintre ele, un reportaj difuzat de Jurnalul sportiv TVR pe 28 dec 2014.

4. Instrumente accesate. Mi-am dat seama ca singura mi-ar fi mult mai greu sa ajung acolo unde mi-am propus si astfel am cautat, gasit si accesat cele mai bune programe de dezvoltare si intrari in cluburi de alergare, toate dandu-mi sansa de a intra intr-o comunitate a oamenilor care isi doresc o viata mai buna: Ro Club Maraton, Club Sportiv NoStress, CIA - coaching in alergare, 5AM Coaching. Pe langa ele, am accesat sute de pagini pentru sportivi si am citit nenumarate articole despre alergare, nutritie, viata mai buna, in general. Toate acestea au contribuit la dezvoltarea unei versiuni mult mai bune decat cea de anul trecut.

Sedintele de masaj Yumeiho, reprezinta un alt instrument care mi-a oferit un plus de mobilitate si flexibilitate in concurs, asadar, sunt foarte bucuroasa ca am un specialist si aici - Ionut Olo.

Tot in categoria instrumente, am avut placerea sa colaborez si cu specialisti din afara domeniului sportiv dar care au sprijinit demersurile mele si au dezvoltat partea de comunicare iar aici ii mentionez pe Mihaela Tudor si Paul Ardeleanu.

5. Sponsorizare & Parteneri. De departe cea mai dificila tema in 2014. Cea mai mare presiune a fost atunci cand incercam sa vorbesc cu potentiali sponsori despre ceea ce doresc sa fac iar acestia raspundeau cu ochi mari sau cu un "no answer" la emailuri, ca dovada ca nu puteau percepe asa ceva. Intr-un final, compania in care lucrez - BCR Banca pentru Locuinte - a considerat proiectul meu drept unul eligibil pentru sponsorizare si iata cum, ma apropiam din ce in ce mai mult de Antarctica. Cu efortul meu si sprijinul lor, am obtinut un rezultat foarte bun pentru Romania.

Parteneri. Pe langa sponsorizarea primita, o serie de parteneri au gasit ca proiectele mele merita un sprijin  si acestia merita mentionati: David Neacsu (Himaya), Gelu Coliban (Salomon), Isostar.

6. Job. Si in domeniul profesional am aplicat lucrurile noi invatate in ceea ce priveste organizarea activitatii reusind sa eficientizez sarcinile zilnice si proiectele in lucru. Un lucru observabil imediat, biroul meu, care nu contine altceva decat telefonul fix si laptopul de lucru. Aproape la fel sunt si birourile colegilor, care au imprumutat din filozofia mea :) In plus, proiectele finalizate si cele in derulare, in care m-am implicat deja sunt instrumente foarte bune de lucru pentru activitatea companiei. Anul si nominalizarea, as concluziona aici, si in 2014 reusind sa obtin una, de data aceasta la BCR Talent Pool, primul an in care se organizeaza evenimentul, si obtinand una dintre cele doua nominalizari disponibile pentru functii de executie  (si patru in total).

7. Personal Best. O categorie la care m-am gandit acum si in care vreau sa includ cele mai mari realizari ale anului care se incheie, si care aduna in jurul lor efortul depus timp de 12 luni. Iar aici, evident, incep seria cu participarea la Ultramaratonul de 100km din Antarctica si rezultatul obtinut, un concurs care a determinat toate celelalte actiuni de mai sus, reusind sa ma puna in situatii in care nu am mai fost inainte si determinandu-ma sa ies din zona de confort pentru a cuceri noi teritorii. Cursa a insemnat:

- cea mai lunga distanta alergata pana in prezent intr-un concurs  -100km
- cele mai grele conditii de concurs - vant de 70km pe ora si minus 30 grade Celsius
- doua noi continente pe care am pasit - America de Sud si Antarctica
- cea mai lunga distanta parcursa pana in prezent intr-o calatorie - 15,000km (dus intors - 30,000km!)
- concurenti de pe sase continente diferite si 16 tari participante, printre care si Romania
- cursa situata in cel mai sudic punct de pe glob - aproape de Polul Sud geografic
- Primul loc 1 obtinut - categoria femei
- Imnul Romaniei cantat in Antarctica

Asa se traduce rezultatul unui an de munca, de departe cel mai bun de pana acum, cu toate schimbarile pe care mi le-a adus. In 2015, voi continua seria concursurilor din proiectul 777 (7 maratoane, 7 ultramaratoane pe 7 continente), continuand sa aplic ceea ce am invatat si neincetand sa fac schimbarile pe care le doresc de la cei din jurul meu.

Cu siguranta am foarte multe capitole de imbunatatit sau de implementat si abia astept sa incep lucrul si aici. Toate la timpul lor, insa.

Citeam un articol al carui final intreba "Cum ar fi sa fim nevoiti sa ne retraim la nesfarsit viata pe care o ducem acum?" As retrai fiecare moment din acest an si voi continua ca toti cei care urmeaza sa nu faca exceptie. 

La multi si impliniti ai!