marți, 21 aprilie 2015

Imaginea Transilvania card in 2015 - pasaportul bisericilor fortificate

La inceputul lunii aprilie am primit si acceptat cu onoare invitatia de a reprezenta imaginea "Transilvania Card" in 2015, un pasaport pentru vizitarea bisericilor fortificate din Transilvania. Efectele schimbarilor incepute in 2013 continua sa apara in viata mea, la un nivel pe care nu mi l-as fi imaginat acum doi ani, cand incepeam sa descopar placerea alergarii. Asocierea mea cu aceasta initiativa are totusi radacini mai vechi, atunci cand inca nu descoperisem alergarea, ci doar Transilvania.

Intr-un interviu acordat prietenului Traian Cristian David Matei (sau TCDM), ii spuneam acestuia ca sunt braileanca prin nastere, bucuresteanca prin domiciliu si ardeleanca cu sufletul. De asta mi-am dat seama in 2008, atunci cand am ajuns prima oara la Cluj. Oamenii erau mult mai blanzi, atat la vorba cat si la port iar locurile prezentau un farmec aparte care mi-au adus trairi memorabile. Ulterior, am vizitat si zona Brasov & Sibi, care mi-a confirmat ca ceea ce simteam pentru centrul tarii nu era ceva trecator. Ba, mai mult, incepeam sa ma simt foarte conectata cu aceste meleaguri. Cumva, cred ca totul din mine simtea ca se creaza o legatura care cu greu se va rupe. Cand scriu aceste randuri, imi trece prin cap ca decizia de a alerga se intampla tot la Sibiu, in martie 2014, deci...e dupa cum spuneam.

Prin 2011 am avut ocazia sa vizitez zona Cincsor (in apropiere de Fagaras), ocazie cu care am aflat despre un proiect intr-un domeniu necunoscut mie pana atunci - restaurarea ansamblului istoric tipic pentru fostele sate sasesti din Transilvania: scoala, parohia evanghelica si biserica saseasca. Energia locului m-a atras inca de la inceput si am revenit in zona de fiecare data cand am avut ocazia, fiind martora transformarii proiectului de la cladiri parasite la remarcabilele case de oaspeti din prezent, deja renumite printre cei avizati. Istoria Cincsorului, a locuitorilor sai si a sasilor in general, greutatile prin care au trecut de-a lungul timpului m-au impresionat iar informatiile acumulate m-au adus din ce in ce mai aproape de satul transilvanean. Am ajuns chiar pana la a-mi imagina (si lucra) la un domiciliu in zona.

Mai tarziu, in 2013, legatura mea s-a adancit dupa cum spuneam, de data aceasta prin noul mod de viata si anume alergarea. Anul urmator, la prima editie a Bike&Like m-am inscris voluntar, pe langa multi alti colegi din banca, organizatorul fiind coleg de-al nostru. Cum in weekendul respectiv eu aveam si antrenament pentru Antarctica am inceput sa intreb pe unde as putea alerga in zona, astfel incat sa le imbin pe amandoua: antrenamentul si voluntariatul. Optiunile nu erau foarte multe iar Mihai Preda, directorul NoStress, mi-a recomandat sa alerg pe traseul bisericilor fortificate, alaturi de biciclisti. Programul era urmatorul: porneam in cursa cu o ora inaintea biciclistilor, alergam pe traseul acestora, ajungeam la finalul etapei (una din bisericile fortificate din traseu), imi puneam vesta de voluntar si ii asteptam pe biciclisti sa ajunga. Cand biciclistii se odihneau, eu deja porneam in etapa urmatoare si iata cum editia a numarat aprox 300 de biciclisti + 1 alergatoare :)

Interesul pentru Transilvania, inedita alergare de la Bike&Like plus rezultatele vietii mele de sportiv amator  (dar extrem) mi-au adus provocarea de a reprezenta imaginea oficiala a Transilvania Card in 2015, actiune desfasurata de asociatia Descopera sufletul Transilvaniei si Bisericile fortificate sasesti. Mai mult, momentul sadeste semintele a ceea ce va avea loc in 8-9 august: o noua editie Bike&Like + prima din Run&Like, la care am fost invitata sa ma alatur.

Steve Jobs spunea ca intotdeauna facem conexiuni uitandu-ne in trecut si rezultatele de astazi confirma cuvintele sale. Nu-mi ramane decat sa continui actiunile incepute si sa fac cele mai bune alegeri astazi pentru a avea grija de rezultatele de maine.

Declar deschis sezonul de miscare!










joi, 9 aprilie 2015

7. Africa de Sud, Cape Town - Two Oceans, cel mai frumos concurs din lume

01.04.2015
Si-am pornit catre cel mai frumos concurs din lume, Old Mutual Two Oceans, Cape Town, Africa de Sud, conform propriei denumiri. Cu gandul la pozele pe care le-am tot vazut pe site-ul competitiei, ma indrept din nou catre o extrema, de data aceasta cel mai sudic punct de pe continentul african. Ce noutati voi avea de data aceasta:
- prima cursa in care voi avea un timp limita de a termina ultra-ul de 56km - 7 ore
- doua tari pe care voi pasi pentru prima data: Emiratele Arabe Unite (UAE) si Africa de Sud
- doua noi companii aeriene cu care voi calatori: Fly Dubai si Emirates
- traseul incepe pe coasta oceanului indian si se va termina pe coasta oceanului atlantic
- prima calatorie in care voi fi asistata de un ghid local
- finalizarea cursei va avea o valoare simbolica importanta deoarece insemna atingerea a 50% din proiectul 777 :)

Zborurile decurg dupa urmatorul program: Bucuresti - Dubai (escala 8 ore) - Cape Town - Dubai (din nou escala 8 ore) - Bucuresti. Fata de variantele extreme anterioare, curiozitatea consta acum in zborul Emirates, despre care am auzit lucruri bune :)

Cu indrazneala, calm si ingrijorare pentru durerile de genunchi pe care le-am tot simtit in ultima perioada, pornesc la drum, sper eu, catre destinatii mai calde. Iarna din Bucuresti nu se da plecata nicicum, observ si trebuie sa recunosc ca abia astept momentul in care ma voi intinde pe o plaja pentru a ma bucura de caldura soarelui.

Primul zbor a inceput cu o intarziere de 90 minute, ceea ce mi-a dat oarecare emotii, in contextul in care in aceasta perioada se tot vorbeste despre accidentul Germanwings in Alpii francezi, la doar cateva zile dupa intoarcerea mea din Paris. Mai departe, ca sa continue adrenalina, compania a trebuit sa faca o deviere de la ruta initiala din cauza inchiderii spatiului aerian sirian, prin urmare, am ajuns in Dubai cu o intarziere de doua ore. Asta a ajutat la scurtarea timpului petrecut in aeroport, totusi, deoarece perspectiva unei escale atat de lungi era oarecum in afara gustului meu. Un moment placut am avut la iesirea din avion pentru a intra in terminalul sosiri, la ora 22, cand afara erau nu mai putin de 30 de grade...Dupa timpul de la Bucuresti si temperaturile din aeroporturi si avioane, aceasta stare a fost una pe care mi-as fi dorit sa o prelungesc pe cat posibil.
(va urma)

6. Europe - Eco Trail du Paris - Mon amour

7h09m

Cursa nr 5. Africa - Sahara Marathon

Finalizat in 5h24m

joi, 26 martie 2015

Martie 2015 - Doi ani de cand mi-am schimbat viata

18 martie 2013...
...am retrait aceasta zi de nenumarate ori, pentru a identifica ce am facut diferit atunci, ce m-a determinat sa iau decizia care avea sa-mi schimbe cursul vietii pentru totdeauna.

Ziua incepuse de parca venea sfarsitul lumii. De altfel, asta era si contextul in care ma invarteam de multa vreme. Eram in plina derulare a conferintei de vanzari organizate de banca la Sibiu, dupa ce saptamani la rand am pregatit infrastructura, invitatii, programul si materialele pe care urma sa le prezentam. 130 de persoane din toata tara erau prezente in locatia aleasa de noi, reprezentand cei mai buni oameni din echipa de vanzari directe dar si conducerea bancii. Un eveniment anual, asteptat de multa lume, evident!

Ca la fiecare astfel de eveniment, exista o presiune exercitata pe faptul ca totul trebuie sa decurga fara cusur. Dar, ca orice organizator, treci peste o serie de provocari, atunci cand apar tot soiul de evenimente neprevazute. Stiam ca avem un invitat, pe numele sau, Andrei Rosu, care urma sa inchida conferinta cu povestea sa de succes, insa nu apucasem sa aflu mai multe detalii. Cu acestea in cap, ziua a inceput si continuat conform programului, printre emotiile celor mai performanti agenti, diplome si trofee. Inaintea discursului, eram atat de obosita si incarcata de toata energia acelei zile incat am cedat, asezandu-ma pe un scaun, golindu-mi mintea si asteptand sa vad ce urmeaza.

Pe durata filmului de prezentare si al discursului sau, Andrei Rosu emana energie, claritate, perspectiva, toate declansand in mine sentimente ciudate. Era ceva intre disconfort si necesitate de schimbare. Disconfort pentru toate lucrurile pe care nu le-am facut pana atunci, pentru toate clipele irosite pe nimicuri si dorinta ca viata mea sa se schimbe. Atunci, in acele momente, am luat decizia: incepand de azi, voi alerga!

Nu am spus nimanui asta, nu am bravat foarte mult pe tema. Dar, fara sa sa realizez, facusem ce era mai greu - luasem decizia de a actiona diferit. Habar nu aveam ce presupune alergarea, nici nu am insistat foarte mult sa aflu. Toate erau detalii pe care aveam sa le aflu mai tarziu.

In data de 19 martie seara am ajuns acasa in Bucuresti cu gandul ca a doua zi aveam sa fac prima alergare. Ma simteam extrem de responsabilizata si mi-am programat activitatile luand in calcul ca dimineata aveam sa alerg. Asadar, am inceput chiar intr-o luni, in data de 20 martie 2013. Mai tarziu, aveam sa aflu alte doua repere importante pentru aceasta zi:
- ziua echinoctiului de primavara, un moment prielnic pentru a inchide socoteli si a incepe proiecte noi
- ziua internationala a fericirii, declarata asa de catre Organizatia Natiunilor Unite si sarbatorita prima data chiar in anul respectiv.

Ce context minunat pentru a-ti schimba viata! Asta  o vad acum cand rememorez actiunile din acea perioada. Imi aduc aminte de ceea ce spunea Steve Jobs in celebrul discurs de la Stanford in 2005: "You can always connect the dots looking backwards" (Intotdeauna faci conexiuni uitandu-te in trecut). Mai departe, totul a venit natural, dupa prima alergare au urmat si altele, apoi primul concurs, apoi primul maraton si dupa aceea, intrebarea: ce alte resurse mai am in mine despre care nu stiu inca? Dupa asta, a aparut ca idee, s-a concretizat intr-un plan si a devenit realitate Antarctica...

Acum, la o distanta de doi ani de acel moment, viata mea a capatat un alt sens, alte experiente si noi perspective. Proiectul 777 este in plina desfasurare, cu alte continente bifate deja in alergare si altele care asteapta cuminti la rand. Am alaturi de mine colaboratori care rezoneaza cu acest proiect si considera ca merita sustinut si ii voi mentiona cu recunostinta:
- BCR Banca pentru Locuinte (care doresc sa impulsioneze comunitatea pentru a fi schimbarea pe care o doresc in jur, dand ca exemplu angajatii proprii)
- Nostress Triathlon (clubul din care fac parte si care administreaza toate concursurile la care eu particip)
- Isostar (de fiecare data implicati in sustinerea miscarii si a sportului, sprijinind sportivii profesionisti si amatori printr-o nutritie si hidratare adecvata)
- Sport Guru (pregatiti sa fie alaturi de cei care isi doresc performante)
- Superfit (prin Serban Damian, specialist in nutritie sportiva)

In continuare, ma bazez pe colaborarea mea cu:
- Andrei Rosu, cel care a declansat o nebunie frumoasa in mine si care a fost alaturi de fiecare data cand i-am cerut sfatul,
- medicul sportiv Vasile Oseanu si sotia sa, care au grija sa plec de fiecare data pregatita la competitii, reparand in termen scurt si foarte scurt eventualele urme lasate de stres si oboseala.
- Ionut Olo, cel care ma primeste in sedintele de masaj Yumeiho pentru recuperari
- Dan Luca - coach personal care imi clarifica obiectivele de fiecare data cand tind sa se incurce, putandu-ma directiona catre o solutie la care nu m-as fi gandit
- Flabio Carmona - cel care va pune bazele viitoarei IronMan-iste si care se cruceste de fiecare data cand ii spun deadline-ul pentru fiecare noua nebunie

O nebunie extraordinara pana acum! Da' stati sa vedeti ce urmeaza! :)






miercuri, 25 martie 2015

2015 - Aventura continua. Prima realizare: America de Sud + Antarctica

Se mai plimba omu', mai alearga , mai munceste dar mai si impartaseste experienta...mi-a venit in minte zilele astea si uite asa, m-am pregatit cu tot ce-mi trebuie pentru a incepe depanarea intamplarilor din ultima vreme.

Inca de la inceputul anului evenimentele s-au derulat cu o viteza superioara, organizandu-mi timpul intre familie, prieteni, serviciu, antrenamente, planificari ale calatoriilor viitoare si alte actiuni care definesc viata unui individ normal. Programul a ramas acelasi ca in 2014:

04.00 - 05.00 Trezire
4/5.00 - 08.00 Planificat ziua / perioada urmatoare, antrenament, lectura, scris
08.00 - 18.00 Timp alocat serviciului (pregatire, drum, timp la birou), cu un plus in cele doua saptamani dinaintea plecarii pentru a compensa activitatile din perioada de concediu
18.00 - 22.00 Familie, prieteni, cumparaturi, treburi casnice
Weekendurile sunt o binecuvantare deoarece timpul, parca, se dilata si ma ajuta sa finalizez actiunile incepute in timpul saptamanii.

Efectele alergarii si efortul depus inca din martie 2013 isi arata roadele acum si o serie intreaga de oportunitati si perspective se astern in fata mea. Ma simt plina de recunostinta pentru ele si, evident, responsabilizata iar sentimentul asta ma ajuta sa raman intr-o zona in care nu voi renunta la formula "mai intai oferi, apoi primesti" (munceste iar rezultatele nu vor intarzia sa apara, asteapta ce e mai bun dar pregateste-te pentru ce e mai rau).

Cu aceste ganduri am pornit in prima calatorie din acest an si a doua de la inceputul proiectului, una cu destule provocari, avand in vedere ca aveam de realizat 4 competitii pe trei continente diferite: America de Sud, Antarctica si Africa. Deja, nu m-am mai gandit la orele de zbor, schimburi de avioane, bagaje si tot ce presupunea deplasarea mea deoarece le-am incadrat in categoria "normale".  Emotiile pregatirii au fost diferite in comparatie cu plecarea din noiembrie. Daca atunci nu stiam nimic din ce presupunea o astfel de deplasare, acum, experienta isi spunea cuvantul. Eram mult mai calma si incercam ca odihna sa faca parte cat mai mult din program, atat cat puteam iar conditiile o permiteau.

Planul calatoriei contine urmatorul traseu: Bucuresti - Madrid - Santiago de Chile - Punta Arenas -King George Island (Antarctica) - Punta Arenas - Santiago de Chile - Madrid - Tindouf (Algeria) - Madrid - Bucuresti. Zborul de 14 ore Madrid - Santiago avea sa fie suficient de interesant, in perspectiva in care nu se lipeste somnul de mine nicicum in avioane. Si nici in autobuze, trenuri, masini sau corturi din Antarctica dar, asta e alta poveste.

Cel mai tare m-a bucurat faptul ca imi puteam ridica bagajele dupa fiecare calatorie in parte, ceea ce imi permitea un control mai mare asupra unor eventuale pierderi. Am avut doua trollere mari, dintre care unul cu echipamentele corespunzatoare celor doua extreme care ma asteptau (Antarctica si Sahara) iar celalalt cu aliatii mei de incredere: vitamine, antioxidanti, cutiile cu lapte de soia si produsele sportive de la Isostar. De altfel, incepand cu 2015, Isostar a hotarat sa sprijine proiectul 777, ceea ce pentru mine inseamna o mare onoare si incredere. Faptul ca am partea nutritionala din concursuri asigurata este foarte important deoarece imi ofera timp si energie :) sa ma dedic celorlalte pregatiri.

Drumul inapoi catre Punta Arenas a fost ca un deja vu, deja eram obisnuita cu drumul, hotelul, imprejurimile, noutatea constand in cursele alergate si concurentii pe care aveam sa-i cunosc. Compania care organizeaza cursele pe continentul sud american + King George Island, Antarctica se numeste Marathon Adventures si are sediul in SUA. La fel si majoritatea participantilor, de altfel.

(Va urma)